Succesul Tenaris a fost determinat de cresterea cererii de conducte pentru foraj utilizate la puturile adanci de petrol.
Stand in biroul sau din Buenos Aires cu priveliste la River Plate, Paolo Rocca isi consulta calculatorul pentru a afla mai multe informatii despre modul in care functioneaza una dintre cele 45 de otelarii ale companiei sale, scrie Financial Times.
Este o particularitate a stilului lui Rocca, un italian jucator de polo care este director executiv la Tenaris, cel mai mare producator din lume de conducte speciale pentru foraj folosite la extragerea si exploatarea petrolului.
De cand Tenaris, care are acum o capitalizare de 20 de miliarde de dolari (1,6 miliarde de euro), a fost cotata la Bursa de la New York la sfarsitul lui 2002, ritmul de crestere al actiunilor sale a depasit de sase ori media de pe Wall Street.
In iunie, Rocca a platit 3,2 miliarde de dolari (2,56 miliarde de euro) pentru a prelua Maverik, o afacere din St. Louis care se ocupa de realizarea de conducte si care va extinde foarte mult activitatile companiei Tenaris in SUA si Canada.
Compania, al carei sediu este in America de Sud, este un exemplu rar de afacere care nu este in intregime cu adevarat globala, ale carei activitati sunt impartite intre industrie si servicii.
Compania produce tevi de otel in 100.000 de variante diferite, tevi care sunt utilizate de companiile petroliere si de gaz in activitati de forare mai dificile care continua sa se dezvolte in cautarea de noi rezerve subterane. Cererea pentru produsele companiei s-a intensificat in mod special datorita pretului ridicat al energiei electrice de anul trecut.
"Pe masura ce rezervele de energie devin din ce in ce mai rare, companiile de petrol si cele de gaz au nevoie de puturi din ce in ce mai adanci, cu conducte din ce in ce mai complexe, pentru a incerca sa descopere surse de combustibil care in trecut erau spre suprafata de actiune", a afirmat Rocca. "Aceasta constatare reiese din expertiza inginerilor pe care le-o putem oferi pentru a-i ajuta sa-si atinga scopul."
Rocca, a carui familie a detinut grupul de ingineri Techint si care detine 60% din Tenaris, a scos in evidenta faptul ca o conducta de foraj obisnuita, cu o lungime de 1,8 km sub pamant, contine doar 100 de tone de tuburi de otel.
Insa una mai complexa, continand sectiuni multiple, si probabil capabila sa realizeze o rasucire mai mare de 90 de grade pentru a exploata anumite sectiuni de roca, poate fi de trei ori mai lunga si poate contine de 12 ori mai mult otel.
Metalul trebuie realizat printr-un proces de productie sofisticat, astfel incat sa reziste la temperaturi si presiuni extreme, si sa nu se corodeze sub influenta substantelor chimice agresive care se pot gasi uneori in rezervoarele de petrol si de gaz.
"Un put nou poate costa o companie de petrol 50 de milioane de dolari (40 de milioane de euro) pentru a-l fora, iar costul tuburilor ar putea ajunge la 10% din acesta suma", a afirmat Rocca. "Deoarece un esec in realizarea putului ar fi foarte costisitor, compania va fi multumita sa acorde un premiu pentru a garanta ca otelul din tuburi este de cea mai buna calitate", a adaugat el.
In consecinta, unele dintre tuburile de otel produse de Tenaris - realizate prin utilizarea unor tehnologii speciale, astfel incat acestea sa nu aiba nici o fisura - pot fi vandute cu 25.000 de dolari pe tona (20.000 de euro) sau de 50 de ori mai mult decat materialul utilizat in mod normal in industria otelului.
Din cele 4,4 milioane de tone, cat se asteapta compania sa se produca anul viitor, aproximativ 80% este posibil sa mearga catre industria de petrol si cea de gaz.
"Tenaris a facut o treaba extraordinara in termeni de strategie globala", spune Rob Bedows, director executiv la HB Advisers, un grup financiar londonez.
Un bancher bine informat asupra evolutiei Tenaris afirma ca "in ultimii ani investitorii au inceput sa gaseasca compania ca foarte interesanta datorita expunerii sale la cheltuielile ridicate de capital in industria petrolului si a gazului".
Unii dintre principalii concurenti ai companiei mai au mult pana sa devina nume cunoscute. Includem aici Vallourec din Franta, Tianjin Pipe din China si TMK, o companie ruseasca in curs de a se lista la bursa din Londra.
Alti rivali includ divizii speciale ale US Steel, cel mai mare producator de otel din SUA, JFE si Sumitomo Metals, doua producatoare de otel japoneze.
Luand in considerare achizitiile lui Maverick, aflate acum in proces de asimilare, se asteapta ca Tenaris sa aiba vanzari de aproape 9 miliarde de dolari (7,2 miliarde de euro), aproape o treime provenind din America de Nord, un sfert din America Latina si mai putin de 20% din Europa, Orientul Mijlociu si Africa.
Din cei 22.000 de angajati, mai putin de un sfert sunt in Argentina, restul se afla in alte patru tari - Italia, Mexic, SUA si Brazilia.
"Trebuie sa gandim ca o companie de servicii, la fel cum trebuie sa gandim ca un industrias", a afirmat Rocca, ale carui actiuni ale companiei sunt tranzactionate in Mexico City, Milan si Buenos Aires si, de asemenea, in New York.
"Trebuie sa existe un contact permanent intre noi si clientii nostri, deoarece avem nevoie sa livram ansamble de conducte pentru a raspunde fiecarei nevoi speciale si in cantitati care pot fi de la 25 la 50 de tone."
Tenaris detine in Romania Tenaris Silcotub Zalau si Donasid Calarasi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
