Nimeni nu vrea ieşirea Greciei din zona euro, nici Germania, „naşul“ acestui ambiţios proiect european, şi nici Grecia, oaia neagră a familiei europene. După cinci ani de criză şi de austeritate şi un conflict între Atena şi creditorii ei mai puternic ca niciodată, soluţia introducerii în circulaţie a unei monede paralele cu euro - „Geuro“ - revine în actualitate pentru evitarea scenariului apocaliptic al „Grexitului“.
Introducerea în Grecia a unei monede paralele, o soluţie cu atât de mult fum şi lumină în ochi încât nimeni nu va şti dacă Grecia a rămas sau nu în zona euro, după cum o descrie Tomas Hirst de la Project Syndicate, ar putea preveni scenariul în care Grecia este expulzată în mod necontrolat din zona euro, iar partenerii europeni sunt nevoiţi să injecteze şi mai multe miliarde de euro pentru a ţine în viaţă o economie anemiată.
„Pe baza ultimelor sondaje de opinie, alegerile din Grecia ar putea avea un deznodământ foarte confuz, cu un guvern nou care nu va putea sau nu va vrea să îndeplinească obligaţiile bugetare cerute de Troică şi nici să iasă voluntar din zona euro“, sunt cuvintele profetice scrise în urmă cu trei ani de Thomas Mayer, pe atunci economistul-şef al puternicei bănci germane Deutsche Bank. El este unul dintre economiştii care propuneau la acea vreme soluţia „Geuro“, o monedă care să ajute guvernul de la Atena să-şi îndeplinească obligaţiile financiare în Grecia, scrie Deutsche Welle. „Drumul care ar da cele mai mici bătăi de cap ar presupune oprirea asistenţei financiare pentru guvernul grec, continuarea plăţilor pentru serviciul datoriilor şi stabilizarea băncilor greceşti într-o «bad bank» europeană“, scria Mayer în 2010 într-o lucrare de cercetare intitulată „Geuro, o monedă paralelă pentru Grecia?“.
În scenariul bancherului german, în Grecia ar putea apărea o monedă paralelă când guvernul are instrumente de plată de tipul IOU pentru a-şi putea onora obligaţiile de plată de zi cu zi. IOU (abreviere de la „I owe you“) reprezintă de obicei instrumente financiare informale care recunosc o datorie, dar nu garantează plata acesteia şi nici nu menţionează termenii rambursării precum data. Astfel de documente conţin numele debitorului şi suma datorată şi uneori numele creditorului.
Detaliile
Cu un astfel de sistem, în teorie Grecia, cu ajutorul creditorilor din UE, şi-ar putea plăti datoria suverană în euro şi astfel rămâne membru al zonei euro. Dar prin introducerea unei monede paralele interne, care s-ar devaloriza rapid faţă de euro, economia şi-ar putea îmbunătăţi rapid competitivitatea, stimula exporturile şi industria exporturilor fără a fi forţată să renunţe la euro.
Ulterior, guvernul va stabiliza cursul de schimb al monedei paralele cu politici bugetare şi reforme, ţinând astfel deschisă uşa spre reîntoarcerea la statutul de membru normal al zonei euro.
Pentru ca populaţia să nu se grăbească să–şi transforme IOU-urile în euro pentru a se proteja de devalorizarea rapidă, Mayer propune convertibilitate într-o singură direcţie, din euro în geuro.
De când Mayer şi-a detaliat ideea, tot mai mulţi economişti au acceptat că o monedă paralelă ar fi o idée bună pentru Grecia. Printre aceştia sunt Marcel Fratzscher, preşedintele Institutului German pentru Cercetare Economică (DIW), Stefan Bielmeier, economistul şef al DZ Bank, şi Michael Hüther, directorul Institutului pentru Cercetare Economică din Koln.
Ideea are şi sprijinul lui Christofer Pissarides, un economist căruia banca centrală a Suediei i-a acordat premiul Riksbank pentru Stiinţe Economice în memoria lui Alfred Nobel.
El a explicat recent că o astfel de soluţie este departe de a fi una ideală, dar una care poate fi utilizată dacă guvernul grec nu poate plăti salariile şi pensile pe termen scurt. Trebuie spus aici că în ultimul timp discursurile lui Pissarides au căpătat o tentă antieuro.
Criticii
Însă Tomas Hirst atrage atenţia că într-un astfel de plan eurosistemul va trebui să preia controlul băncilor greceşti pentru a acoperi deficitul de capital creat de veniturile în geuro depreciate şi de obligaţiile de plată în euro. Cu alte cuvinte, Grecia va avea nevoie în continuare de hulita Troică a creditorilor internaţionali. Apoi, aceşti creditori care ar accepta IOU-urile greceşti va trebui să-şi păstreze încrederea în guvernul elen.
În prezent, băncile greceşti stau în viaţă doar datorită lichidităţilor puse la dispoziţia lor de Banca Centrală Europeană. Doar în ultimele trei luni, clienţii lor şi-au retras deposite de 20 de miliarde de euro. În primele două luni, guvernul a înregistrat un deficit de venituri de un miliard de euro. Cu alte cuvinte, Atena are în faţă o criză severă de lichiditate şi are nevoie de surse noi de finanţare pentru a putea plăti la sfârşitul acestei luni salariile şi pensiile, notează Financial Times.
Între timp, ostilitatea verbală dintre Atena şi creditorii internaţionali a ajus la o intensitate mai mare ca niciodată.
