Business Internaţional

Frânturi din viaţa Turciei, o ţară care poate ţine oricând titlurile ziarelor. Paralizie naţională, schizofrenie colectivă, terorism şi ceva interpretat de Vest ca un atac la libertate

Turcia a fost pentru o zi o ţară fără trenuri, fără metrou, fără semafoare, cu oameni blocaţi în lifturi.

Turcia a fost pentru o zi o ţară fără trenuri, fără metrou, fără semafoare, cu oameni blocaţi în lifturi.

Autor: Bogdan Cojocaru

01.04.2015, 20:09 4073
Visul declarat al preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan este de a aduce economia în rândul primelor zece din lume până în 2023, iar ca şef al statului şi-a construit un simbol pe măsura ambiţiilor: cel mai mare palat rezidenţial din lume, o clădire cu 1.000 de camere şi de patru ori mai mare decât Versailles. Inves­tiţia, inaugurată anul trecut, a costat aproape 400 de milioane de eu­ro, aceasta în condiţiile în care, deşi economia creşte (sub proiecţii), PIB-ul per capita scade, Turcia are una dintre cele mai scăzute rate de angajare din OCDE, iar densitatea autostrăzilor, sistemul circulator al unei economii, este de 2,6 km la 1.000 km pătraţi. Spre comparaţie, în România densitatea este de 2,9 km, în timp ce media zonei euro este de 17 km.

Marţi, în plin miniturneu al şarmului lui Erdogan prin Europa de Est (prin Slovacia, Slovenia şi România), Turcia a fost paralizată de o masivă pană de curent. Nu a fost scutit nici Istanbulul, o metropolă cu o populaţie cât o ţară: 15 milioane de locuitori. De câteva zile Istanbulul se confrunta cu mici pene de curent, dar nimic de o asemenea amploare. Turcia a devenit o ţară fără trenuri, fără metrou, fără semafoare, cu oameni blocaţi în lifturi. Spitalele şi fabricile au rămas fără curent. A fost cea mai mare pană de energie electrică de după cutremurul din 1999, în care au murit 17.000 de persoane, notează Hurriyet. Singura provincie care a rămas neafectată a fost una alimentată din…  Iran.

Curând după pană, mi­­nistrul energiei Ta­ner Yıldız a anunţat că re­ţea­ua de electri­citate s-a prăbuşit. După câteva ore, în timp ce cea mai mare parte a ţării trăia ca în era preindustrială, Yıldız a explicat că centralele electrice ale Turciei au încetat să mai producă electricitate, iar aceasta s-ar fi putut să cauzeze un efect de domino, distrugând întreaga reţea. O asociaţie a ingi­nerilor electricieni spe­cu­lea­ză că deoarece proprietarii reţelelor locale priva­tizate nu puteau colecta banii de la cli­enţi, iar veniturile le erau erodate de de­pre­cierea lirei turceşti, înscenau accidente false pentru a nu mai alimenta oraşele în timpul ore­lor de vârf în speranţa că astfel nu vor mai pierde bani. Rezultatul este că atunci când mai multe dintre aceste companii au tăiat, neintenţionat, curentul în acelaşi timp, restul sistemului s-a supraîncărcat, ceea ce a dus la avarierea legăturii reţelei turceşti cu cea a UE. Cea mai mare parte a acestor com­panii aparţin unor apropiaţi ai partidului de guvernământ, al lui Erdogan. Premierul Ahmet Davutoglu a ieşit la rampă spunând că este investigată orice posibilitate, inclusiv un atac terorist.

 

Un procuror ucis

La puţin timp după aceste comentarii, Istanbulul a fost şocat de un atac terorist. Militanţi mascaţi ai unei organizaţii ilegale de stânga, în stilul militanţilor ISIS, l-au luat prizonier în biroul său, adică în clădirea pro­curaturii, pe un procuror. În mod normal, clădirea ar fi trebuit să fie extrem de bine păzită. S-ar putea ca teroriştii să fi intrat uşor datorită haosului cauzat de pana de curent. Cert este că în urma intervenţiei forţelor de ordine atât procurorul, cât şi teroriştii au murit.

Procurorul fusese recent numit în sensibilul caz al lui Berkin Elvan, un copil de 15 ani care în 2013 a fost ucis, se presupune că de poliţie, în timpul unor proteste masive anti­guvernamentale şi anti-Erdogan. A­tunci, 3,5 milioane de persoane – la o po­pu­­laţie de 80 de milioane de locuitori – au ieşit în stra­dă. 11 oameni au murit. Erdogan a carac­te­ri­zat protestatarii ca fiind „o mână de tâlhari“.

 

Schizofrenia colectivă

„În Turcia nu există rasism. Când ne uităm la Europa şi la alte state, vedem cât de mult în spatele nostru sunt ei şi ne pare, cu adevărat, rău”, a spus recent vicepremierul turc Bülent Arınç. Comentariile vin dintr-o ţară în care minorii sunt cercetaţi penal pentru că l-au insultat pe preşedinte, iar sondajele de opinie relevă trenduri extrem de xenofobe, într-o ţară în care vice­preşedintele unui ONG care promovează drepturile omului recomandă ca băieţii să moştenească mai mult decât surorile lor.

Acestă idee a fost propusă de Sümeyye Erdogan, fiica preşedintelui Erdogan şi vicepreşedintele Asociaţiei pentru Femei şi Democraţie. Sümeyye intenţionează să devină parlamentar.

„Oamenii se întreabă de ce o parte mai mare din moşternire se duce la băiat şi una mai mucă la fată. Justificarea stă în faptul că băiatului i se dă responsabilitatea de a câştiga cele necesare traiului familiei. Astfel că este natural şi corect ca el să moştenească mai mult”, a explicat Sümeyye.

Apoi, mai este curiosul caz al Etyen Mahçupyan, consilierul şef al premierului Ahmet Davuto?lu, care a spus că „se simte mai mult otoman decât armenian”. El a încercat să explice astfel de ce ocupă postul de consilier. Mahçupyan a recunoscut recent, în Belgia, cu Turcia nu este o democraţie şi că nu a fost vreodată. În schimb, Turcia se „autodemocratizează”. Aceasta când şeful său susţine că Turcia este „o democraţie avansată”. Mult mai problematică este afirmaţia consilierului cum că „70%”din suporterii partidului de guvernământ ştiu că există corupţie, dar că ei votează cu acest partid pentru că preferă corupţia în locul unei lovituri de stat”.

 

Asaltul lui Erdogan asupra libertăţii

Vineri, parlamentarii turci au aprobat noi restricţii asupra libertăţii de exprimare şi de adunare, o lege caracterizată de The Wall Street Journal ca fiind “asaltul lui Erdogan asupra libertăţii”.

Legea permite poliţiei să deschidă focu cu muniţie letală asupra protestatarilor care poartă arme „vătămătoare” şi să efectueze reţineri de până la 48 de ore fără mandat de la procuror dacă persoanele respective sunt suspectate de infracţiuni violente care au legătură cu protestul. Efectul real va fi acela de a descuraja şi mai mult formele de manifestare a nemulţumirii faţă de guvern.

Demonstranţii mascaţi sunt pasibili de cinci ani de închisoare dacă sunt găsiţi vinovaţi de “răspândirea propagandei teroriste”, o acuzaţie pe care Erdogan o face adesea opozanţilor. De asemenea, legea dă guvernelor locale puterea de a conduce investigaţiile poliţiei, trecând peste puterea procurorilor.

Cei care susţin legea spun că de ea este nevoie pentru a preveni ciocniri violente de genul celor din octombrie 2014, când minoritari turci au protestat contra pasivităţii lui Erdogan faţă de ISIS. În acel incident au murit 40 de oameni.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO