Premierul ceh face presiuni asupra băncii centrale pentru preţuri mai mici ale creditului, în Ungaria guvernatorul băncii naţionale a fost mâna dreaptă a premierului Viktor Orban în executivul acestuia, iar în Polonia şeful băncii centrale este un aliat al partidului de guvernământ.
În Europa de Est, linia dintre politic şi independenţa băncilor centrale este foarte subţire. Acest lucru poate explica decizii de politică monetară pe care doctrina financiară tradiţională le consideră riscante pe termen lung pentru ecomomie. Însă şi crizele economice tind să devină mai puţin tradiţionale, iar cooperarea dintre guvern şi banca centrală este esenţială.
Cehia este cea mai matură economie din Europa de Est. Acolo, premierul Andrej Babis, considerat un politician populist, a cerut băncii centrale să ţină jos preţurile creditelor şi să ofere o parte din profituri statului pentru a ajuta la finanţarea revenirii economice. Comentariile au trimis moneda cehă, coroana, în jos, iar investitorii şi-au redus pariurile pe două runde de majorare a ratei de dobândă de politică monetară de către banca centrală anul acesta, scrie Bloomberg.
Anul trecut, coroana ajunsese aproape de colaps. Banca centrală are stabilit un prag de curs valutar pe care trebuie să-l apere. Deprecierea monedei este bună pentru exportatori, deoarece le face produsele mai ieftine pe pieţele internaţionale, dar reduce puterea de cumpărare a consumatorilor locali.
Pieţele se aşteptau ca anul acesta instituţia să înăsprească politica monetară prin creşterea dobânzilor pentru a stăvili inflaţia, adică accelerarea creşterii preţurilor, o tendinţă care a luat amploare de când au înflorit speranţele că vaccinurile antiCOVID-19 vor salva economiile din pandemie, iar diferitele penurii din actuala criză au început să împingă preţurile în sus.
Unul din mandatele de căpătâi ale băncilor centrale este de a asigura stabilitatea preţurilor, adică situaţia în care nivelul general al preţurilor nu influenţează deciziile consumatorilor şi cele legate de investiţii. Banca Centrală Europeană urmăreşte obţinerea unei inflaţii de aproximativ 2%. Inflaţia, în Cehia, a ajuns luna aceasta la 2,1%, faţă de nivelul mediu de 3,2% de anul trecut, însă prognozele arată că indicatorul va accelera. Inflaţia a decolat în cea mai mare parte a ţărilor din Uniunea Europeană, însă de la o bază foarte joasă în zona euro, unde mult timp au persistat riscurile deflaţioniste, şi de la niveluri ridicate în Europa de Est.
În Ungaria, inflaţia a accelerat de la 2,7% în ianuarie la 3,1% în februarie. Analiştii şi banca centrală se aşteaptă la volatilitate crescută pe parcursul anului, cu un vârf de 4-5% în această primăvară. Ţinta de inflaţie a băncii naţionale este de 2-4%. Marţi, banca centrală a menţinut dobânzile la niveluri minime record, cea pentru depozite overnight fiind chiar negativă, şi a asigurat că este pregătită să menţină stabilitatea preţurilor. Totuşi, două din trei scenarii de risc alternative prevăd o inflaţie mai puternică decât s-a anticipat, notează Reuters.
Dobânzile mici înseamnă o monedă slabă, iar forintul este predispus la deprecieri. De aceea, unii analişti cred că banca centrală ar putea fi nevoită să majoreze una din dobânzile pentru depozite în următoarele luni dacă forintul dă iar de probleme, iar inflaţia depăşeşte estimările.
„Forintul este aproape de cel mai scăzut nivel, iar inflaţia se încăpăţânează să rămână sus“, spun analiştii de la Capital Economics. În ultimele decenii, slăbiciunea forintului a adus de câteva ori economia maghiară în pragul colapsului. Pentru criza din 2010, guvernul lui Orban a dat vina pe guvernatorul băncii centrale Andras Simor, un adept al disciplinei fiscale. După un război de uzură cu Simor, căruia, printre altele, i-a tăiat salariul cu 75%, Orban l-a înlocuit pe aceasta la cârma băncii centrale cu Gyˆrgy Matolcsy, ministru al economiei în două guverne Orban.
Matolcsy este arhitectul politicilor fiscale neortodoxe anti-criză (cum ar fi suprataxarea băncilor şi marilor retaileri şi îndepărtarea ţării de FMI) aplicate de Orban la început cu titlu temporar, apoi permanent. Sub patronajul lui Matolcsy, banca centrală s-a remarcat mai puţin prin indepednenţă faţă de guvern şi mai mult prin fundaţiile sale implicate în tranzacţii imobiliare şi cu opere de artă scumpe şi în proiecte pe bani publici de care au beneficiat prietenii guvernatorului.
În Polonia, cea mai mare economie est-europeană, inflaţia a decelerat în februarie, spre surprinderea multora, sub ţinta de 2,5% a băncii centrale. Analiştii se aşteaptă însă ca preţurile să accelereze din nou. Însă la începutul lunii, guvernatorul băncii centrale Adam Glapinski a asigurat că instituţia sa nu va majora dobânzile nici anul acesta, şi nici în 2022, notează The First News. El nu a exclus intervenţii pe piaţa valutară pentru a limita oscilaţiile zlotului. Ulterior, ca un deja-vu din anii trecuţi, şeful băncii centrale poloneze a spus că instituţia sa vrea să cumpere cel puţin 100 de tone de aur în următorii ani pentru a demonstra forţa economică a ţării.
Glapinski, un apropiat al partidului de guvernământ Lege şi Justiţie al conservatorului Jaroslaw Kaczynski (considerat de mulţi un politician autoritar), ţinteşte cel de-al doilea mandat la conducerea băncii centrale. Instituţia, purtată de un val global al repatrierii şi creşterii rezervelor de aur, a cumpărat 126 de tone de metal preţios în 2018 şi 2019. De asemenea, a adus acasă 100 de tone de lingouri păstrate în seifurile Băncii Angliei.
