Este foarte dificil in aceste momente sa fii la conducerea unei banci centrale. Pietele sunt dezechilibrate, marile banci comerciale sunt pe punctul de a fi ruinate, iar investitorii striga dupa ajutor. In acelasi timp, globalizarea ingreuneaza misiunile de salvare ale bancilor centrale din intreaga lume, scrie International Herald Tribune.
Este oare momentul pentru o schimbare a abordarii problemelor?
In mod normal si prin traditie, cele mai importante banci centrale din lume sunt banca centrala a SUA (Fed), Banca Centrala Europeana, Banca Japoniei si Banca Angliei. In situatii de criza, cum se intampla acum, colaborarea celor patru mari banci centrale a dus de multe ori la salvarea pietelor financiare majore sau cel putin a celor mai afectati participanti ai acestor piete.
De aceasta data insa, bancile centrale ale lumii se confrunta cu noi provocari. In primul rand, pietele s-au dezvoltat si au devenit mult mai integrate, atat in legaturile financiare dintre ele, cat si din punctul de vedere al vitezei de comunicare cu celelalte piete.
Cand o banca din Statele Unite se apropie de colaps, zvonurile duc vestea prin intermediul internetului pana in cele mai indepartate colturi ale lumii si afecteaza preturile actiunilor de peste tot. In ziua de azi, economistii de la bancile centrale nu mai au in grija doar situatia economica a tarii lor, ci sunt framantati de evolutia tuturor pietelor din lume. De asemenea, bancherii trebuie sa-si foloseasca mai mult resursele pentru a aduce modificari pe pietele care ii intereseaza.
De exemplu, o infuzie de lichiditati plasata in zona euro duce la ieftinirea creditelor din intreaga lume. Acest lucru poate ca reduce temerile din alte tari, dar in acelasi timp inseamna ca pietele au nevoie de un impuls mai puternic, de vreme ce toate beneficiaza de aceleasi avantaje.
Acest efect al globalizarii s-a facut vizibil cel mai bine luna aceasta, cand Fed a creditat bancile comerciale cu suma de 200 de miliarde de dolari (127,2 miliarde euro) pe care bancile le puteau garanta cu instrumente financiare greu de vandut pe piata.
Prin acest gest, Fed a pus la bataie circa un sfert din portofoliul sau, ceea ce reprezinta o parte imensa a fondurilor de care dispune. Cu cat bancile centrale scot mai mult din buzunarele proprii, cu atat creste ingrijorarea pietelor ca aceste buzunare vor fi intr-o buna zi goale.
Rezolvarea unor astfel de probleme ar putea cere o coalitie mult mai vasta. Cresterea importantei unor tari cum ar fi China sau Coreea de Sud se vede deja in actiunile Fondului Monetar international, unde aceste tari au primit prerogative sporite in luarea deciziilor legate de operatiunile institutiei.
Cu toate acestea, coordonarea operatiunilor comune ale celor patru banci centrale este deja destul de dificila, conform lui Alan Blinder, fost vicepresedinte al Fed si profesor de economie la Princeton University. "Nu este mai usor decat era inainte. Dar cresterea impactului globalizarii o face mai importanta", a declarat Blinder.
O parte a motivului pentru care cooperarea este atat de dificila si pentru care echipa existenta este oarecum disfunctionala este in stransa legatura cu diferentele care exista intre misiunile fiecarei banci centrale.
De exemplu, principala problema pe ordinea de zi a Bancii Centrale Europene este controlarea inflatiei in tarile care utilizeaza euro. Reducerea ratelor dobanzii pentru a salva pietele internationale de credite, in urma careia principalii beneficiari sunt Statele Unite in vremuri in care preturile la utilitati si alte presiuni economice apasa asupra Europei nu erau prevazute in "contractul initial de munca".
Putem numai sa ne imaginam cat de evidente ar fi astfel de diferente daca celor patru mari banci centrale li s-ar alatura, sa zicem, Banca Populara a Chinei. La acest moment, guvernul chinez se lupta sa incetineasca cresterea economica deoarece inflatia este in plina ascensiune.
Injectiile masive de lichiditati ale Fed nu fac decat sa reduca valoarea yuanului, ceea ce duce la crearea de noi presiuni asupra preturilor din China. Doreste oare Banca Chinei sa participe la acest proces prin reducerea propriilor dobanzi de referinta?
Blinder crede ca numai aducerea celor patru mari banci centrale la un nivel comun pentru a putea colabora "ar insemna parcurgerea unei mari parti din drumul formarii unei echipe eficiente de management al crizei".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
