Eric Schmidt ştie ce înseamnă antreprenoriat şi ştie ce înseamnă şi inovaţia. Google, compania pe care a condus-o, a pornit ca un proiect studenţesc inovator şi a ajuns una dintre cele mai mari companii de tehnologie din lume, producându-şi propria tehnologie sau înghiţind-o pe a altora.
Însă Google, la fel ca alţi coloşi de genul său, a devenit odată cu vârsta un monstru comercial care-şi apără cu disperare poziţia dominantă şi lasă puţin loc concurenţei. Google şi companiile din generaţia sa au ajuns să aibă pe statele de plată mai mulţi avocaţi şi oameni de relaţii cu publicul decât oameni de ştiinţă sau inventatori. Schmidt crede că a venit timpul ca lumea să se gândească la antreprenorul viitorului şi la descătuşarea talentului: acest secol oferă oportunităţi şi provocări extraordinare. Fuziunea dintre inteligenţa artificială şi calculul avansat, realitatea virtuală şi augmentată, progresele în domeniul biotehnologiei, omniprezenţa maşinilor autonome, a dronelor, a roboţilor au toate potenţialul de a ne transforma vieţile şi comunităţile.
Tehnologia oferă soluţii pentru cele mai dificile sarcini cu care se confruntă societatea, de la a crea locuri de muncă la îmbunătăţirea asistenţei medicale şi a educaţiei şi promovarea prosperităţii comune. Dar, de asemenea, va testa normele sociale şi instituţiile noastre, cerându-ne să regândim sistemele de luare a deciziilor.
Cum vom naviga în acest viitor va depinde de o nouă generaţie de antreprenori. La ei vom căuta progrese în domeniul ştiinţei şi al tehnologiei şi să creeze organizaţiile, instrumentele şi serviciile necesare pentru a valorifica descoperirile lor în moduri constructive.
Însă acum, Marea Britanie, UE şi SUA au o problemă comună tot mai mare: eşecul pieţei în modul în care sunt sprijiniţi antreprenorii.
Societăţile noastre nu investesc în oamenii potriviţi. Când vine vorba de a alege cine trebuie susţinut, prea adesea investim în cei care sunt deja cunoscuţi şi lucrează în discipline foarte înguste cu care ne-am familiarizat. De asemenea, îi preferăm pe aceia care se potrivesc arhetipului antreprenorului singuratic.
Aceasta înseamnă că nu reuşim să aplicăm cea mai avansată tehnologie celor mai mari probleme umane şi sociale - adesea pentru că nu există nicio perspectivă de câştig comercial imediat. Pentru fiecare aplicaţie care s-ar putea concentra pe rezolvarea problemei oamenilor fără adăpost sau a crizei refugiaţilor, există 100 care permit comerţul electronic generic.
Prea des, antreprenorii de astăzi se concentrează pe rezolvarea unui aspect îngust al unui set mult mai mare de provocări interconectate, deoarece nu dispun de stimulente sau de resurse pentru a se concentra asupra imaginii de ansamblu. Ştiinţele, tehnologia şi chestiunile sociale sunt toate interconectate. Însă puţini dintre cei din fiecare dintre aceste domenii colaborează dincolo de zona lor.
Dacă nu abordăm aceste eşecuri ale pieţei, alegem să aruncăm un număr greu de estimat de oameni care pot aduce transformare şi de inovaţii care ar putea face parte din construirea viitorului nostru într-o lume interconectată.
Pentru a schimba acest lucru, trebuie să regândim definiţia antreprenoriatului. Trebuie să creăm o imagine mai largă a ceea ce un antreprenor a realizat - şi a ceea ce este capabil să realizeze.
Aceştia sunt oameni care scutură tot felul de organizaţii şi comunităţi, atât în sectorul privat, cât şi în cel public. Un lider de afaceri poate fi un antreprenor, dar la fel poate fi şi un om de ştiinţă, un profesor, un funcţionar public.
Pentru ca societăţile noastre să facă cele mai mari progrese, trebuie să le dăm putere tuturor acestor antreprenori. Acesta este modul în care Marea Britanie a condus lumea prin tranziţii economice şi tehnologice anterioare, de la Revoluţia Industrială până la creşterea internetului la nivel global. A permis oamenilor talentaţi de toate felurile să-şi urmărească viziunile îndrăzneţe care au făcut viaţa mai bună.
Trebuie să urmăm o abordare mult mai largă. Este ceea ce încerc să fac cu Schmidt Futures, pe care am fondat-o împreună cu soţia mea, Wendy.
Atunci când caută să investească sau să angajeze, liderii în industrie, guverne şi organizaţii ar trebui să înceapă prin a pune o serie de întrebări dure. Cum veţi lucra cu talente antreprenoriale în discipline şi industrii din afara sferei dumneavoastră? Cum veţi lucra cu oameni de ştiinţă, academicieni şi start-up-uri de tehnologie? Cum veţi lucra cu inovatorii în roluri non-tehnice şi cu oamenii care încearcă să rezolve provocările sociale ale tehnologiei?
De asemenea, trebuie să ne întrebăm dacă potenţialii întreprinzători recrutează doar dintr-un set restrâns de instituţii academice şi medii sau adoptă o abordare mai cuprinzătoare. Şi ar trebui să insistăm ca ei să găsească modalităţi de a da putere oamenilor care nu au experienţă de zeci de ani, dar au abilităţile şi aptitudinile necesare pentru a realiza ceva revoluţionar.
În cele din urmă, ar trebui să sprijinim noi platforme şi servicii care abordează cele mai importante probleme sociale şi să încercăm să ne gândim la soluţii sistematice mai degrabă decât să ne angajăm într-un marş nesfârşit spre o specializare inutilă. Îmbrăţişarea acestei noi definiţii a antreprenoriatului va fi dificilă. Putem începe prin abandonarea viziunii de tunel promovată de mai multe specializări academice şi profesionale. Dacă încetăm să mai diluăm atât de mult creativitatea şi imaginaţia - şi să pierdem câţiva dintre cei mai productivi ani din vieţile tinerilor - putem obţine mult mai mult.
Întrucât Marea Britanie şi Europa se angajează într-un nou capitol al istoriei politice şi economice, nu cumva a venit momentul să adoptăm o nouă definiţie a antreprenoriatului pentru a dezlănţui întregul potenţial de creativitate şi talentul al continentului?
Textul reprezintă un discurs ţinut anul trecut de Eric Schmidt la UK Centre for Entrepreneurs. Schmidt a fost din 2001 şi până în 2015 CEO-ul Google, iar în 2015-2017 CEO-ul Alphabet Inc. (Google restructurat).