Este sezonul de alegeri în majoritatea statelor, iar o posibilă scurgere de la o instalaţie nucleară din Rusia ar putea deveni principalul subiect al ştirilor. Candidaţii aflaţi în opoziţie cu preşedintele Vladimir Putin au ocazia să viziteze zona în pericol, să discute cu electoratul speriat şi să pună la îndoială performanţele guvernului, potrivit Financial Times.
Totuşi în Chelyabinsk, regiunea rusească unde un nor radioactiv enorm s-a format în septembrie, singura speranţă pentru o schimbare este Alexei Navalny, candidatul opoziţiei, care poate fi respins din cadrul alegerior prezindeţiale ce se vor desfăşura în martie anul viitor.
În cadrul campaniei, săptămâna trecută, Navalny le-a spus oamenilor că „într-o ţară normală” candidaţii s-ar fi aglomerat în Chelyabinsk, dar mulţimea a întâmpinat ideea cu o tăcere deplină. „Campania prezidenţială este în desfăşurare, nu?”, întreba Navalny. „Nu simţiţi deloc asta, aşa-i?”
Într-adevăr, la 18 ani după ce Vladimir Putin a devenit preşedinte pentru prima dată, atitudinea generală a populaţiei faţă de alegeri variază între dezinteres şi cinism. Oamenii de rând consideră că orice alt rezultat în afară de victoria absolută a lui Putin este de neimaginat, iar consultanţii de la Kremlin găsesc dificil chiar şi să menţină aparenţa unei curse competitive.
Şi totuşi, alegerile din luna martie sunt privite drept un punct critic în ceea ce priveşte viitorul politic al Rusiei. În spatele faptului că toată lumea se aşteaptă ca actualul preşedinte să câştige, se creează agitaţie şi se nasc speculaţii cu privire la viitorul preşedintelui, cu privire la o potenţială reformare a Constituţiei şi chiar cu privire la cât de mare este puterea şi influenţa lui Putin asupra evenimentelor cotidiene.
„Întrebarea nu este pe cine aleg oamenii pentru a conduce ţara în următorii şase ani, ci mai degrabă, dacă, când şi cum va hotărî Putin să îşi aleagă un succesor”, spune Nikolai Petrov, analist politic.
Până acum, Putin a lăsat liber la interpretare. În contrast cu Navalny care şi-a început campania în urmă cu aproape un an, dar care mai mult ca sigur nu va fi lăsat să se înregistreze ca şi candidat oficial din cauza unei condamnări pe baza a ceea ce, susţine el, erau acuzaţii false sau umflate de sistem. Preşedintele trebuie să declare dacă plănuieşte măcar să candideze.
„Putin şi-a schimbat total imaginea politică în cursul ultimilor ani”, spune Petrov. „El este un vozhd acum”, spune el, utilizând termenul pentru „lider”, care nu a mai fost folosit de la dictatorul sovietic Iosif Stalin.
Petrov argumentează că susţinerea imensă de care se bucură Putin este bazată pe prestigiul său ca lider militar, dobâdit în timpul jocurilor de putere care au ţinut de anexarea Crimeei şi în timpul campaniei militare din Siria.
Rusia nu duce totuşi lipsă de candidaţi, printre aceştia numărându-se şi naţionalistul Vladimir Zhirinovsky, liderul comuniştilor, Gennady Zyuganov şi socialista de 36 de ani, Ksenia Sobchak. Dar în absenţa unei declaraţii clare de intenţie din partea lui Putin, pereţii caselor din Moscova vibrează din cauza zvonurilor care spun că Putin ar putea aranja ca un succesor de-al său să candideze în martie – ar putea fi locotenetul său loial, prim ministrul Dmitry Medvedev, sau unul dintre foştii oameni care i-au fost gărzi personale şi cărora le-a dat funcţii de guvernatori anul acesta.
Cu toate acestea, candidatul Kremlinului trebuie să fie anunţat cel târziu până la sfârşitul lunii ianuarie. Această fereastră nu lasă destul timp pentru a lansa nu candidat alternativ. „Putin doar trage de timp cât de mult se poate deoarece o campanie scurtă îi oferă lui maximă flexibilitate”, spune Alexei Chesnakov, director de consultanţă politică al grupului Centre for Current Policy. În acelaşi timp, Chesnakov este un fost oficial de la Kremlin.
Dar schimbări mari se prefigurează după ce Putin va fi reales. Oamenii din apropierea Kremlinului şi observatorii independenţi deopotrivă cred că acesta va începe să amendeze constituţia anul viitor pentru a-şi asigura viitorul pe termen lung, dincolo de ceea ce ar putea fi ultimul său mandat, în conformitate cu permisibilitatea legilor actuale.
„Sunt absolut convind că Vladimir Vladimirovich (Putin) nu va ceda puterea nici în 2024”, scria Alexei Venediktov, editor la staţia de radio Ekho Moskovy în cadrul platformei Telegram. „Asta înseamnă... că e necesar să schimbe configuraţia puterii şi să transfere puterea principală unei alte instituţii în afară de scaunul prezidenţial”.
Constituţia Rusiei limitează pe oricine la doar două mandate consecutive. Putin a „păcălit” restricţia în 2008, folosindu-l pe Medvedev drept candidat la preşedinţie, în timp ce el a trecut drept prim ministru, înainte de a se întoarce în 2012. Dar repetarea acestei manevre în 2024 nu este văzută ca o opţiune.
„În 2008 el ştia că se va întoarce mai târziu, dar în 2024 va fi deja bătrân. Ştie că dacă încearcă să facă iar această manevră, ceilalţi s-ar putea opune când încearcă să se întoarcă”, spune Tatyana Stanovaya, director al departamentului de analiză din cadrul Centre of Political Technologies.
