Cu 23% din exporturi trimise în Germania şi cu cea mai mare parte a investiţiilor venite de acolo, economia României este dependentă de producătorii industriali şi de consumatorii germani. Pentru ca economia românească să crească, Germania trebuie să fie în formă bună. Aşadar, cât de sănătoasă este economia germană după trei valuri de pandemie?
Unul dintre principalii indicatori ai sănătăţii unei economii, inflaţia, a accelerat în martie şi a depăşit chiar ţinta de puţin sub 2% a BCE, banca centrală a zonei euro. Creşterea preţurilor este în general bună pentru profiturile companiilor.
Ţinta de inflaţie a fost mult timp ceva imposibil de atins de către BCE, iar în ultimii ani cel mai mare pericol pe acest front a fost deflaţia. În martie, indicatorul s-a situat la 2%, iar în februarie la 1,6%. Însă accelerarea nu reflectă o stabilizare a bazelor economice, ci factori excepţionali, precum scumpirea combustibilului, expirarea reducerilor de TVA, majorarea salariului minim şi schimbarea compoziţiei coşului de preţuri pentru a reflecta noua realitate de pe piaţă. Unele produse s-au scumpit şi pentru că s-a redus disponibilitatea lor din cauza problemelor din lanţurile de aprovizionare - o criză a containerelor, creşterea costurilor de transport, criza de semiconductori.
De aceea, analiştii de la ING atrag atenţia că inflaţia care se datorează mai ales şocurilor de pe partea de aprovizionare şi factorilor excepţionali are mai degrabă efecte deflaţioniste decât inflaţioniste.
Deflaţia descurajează companiile să investească. De asemenea, îi îndeamnă pe consumatori să amâne cumpărăturile mai valoroase în aşteptarea unor preţuri şi mai mici. Pe de altă parte, inflaţia scăpată de sub control erodează puterea de cumpărare a populaţiei, iar nemţii au înrădăcinată în cultură o teamă de inflaţie provocată de hiperinflaţia din perioada interbelică.
O serie de analişti se aşteaptă ca inflaţia de bază să ajungă la 3-4% în a doua jumătate a acestui an. Bloomberg scrie că BCE nu va găsi prea multe semne de inflaţie în acordul pentru creşterea salariilor obţinut săptămâna aceasta de sindicate pentru 3,8 milioane de angajaţi din metalurgie şi inginerie industrială. Puternica uniune sindicală IG Metall a stabilit cu angajatorii acordarea unui bonus excepţional pe timp de pandemie de 500 de euro, plătit în iunie, şi o majorare de 2,3% a salariilor începând din iulie.
Creşterea va fi efectuată în etape pe parcursul a 21 de luni, astfel că efectul asupra economiei va fi redus. „Acordul este mai slab decât părea posibil“, a spus Greg Fuzesi, economist la JPMorgan Chase, el arătând că cu câteva zile înainte sindicatele din industria oţelului au obţinut avantaje mai mari.
Având în vedere că economia germană este cea mai influentă din UE, angajamentele salariale vor întări percepţia BCE că perspectivele de inflaţie în zona euro sunt slabe, a mai comentat el. Oficialii băncii centrale sunt convinşi că în cele din urmă dominante vor ieşi îngrijorările privind siguranţa locului de muncă, şi nu cele privind accelerarea inflaţiei. Pentru analişti, acordurile obţinute de IG Metall confirmă că sindicatele se concentrează pe protejarea locurilor de muncă în dauna creşterilor salariale.
„Creşterile salariale slabe vor fi o frână serioasă pentru inflaţie după pandemie“, a explicat un alt economist de la JPMorgan. În sectorul de retail, dur afectat de restricţiile din pandemie, asociaţiile cer acordarea unor vouchere de 500 de euro tuturor cetăţenilor pentru ca aceştia să facă cumpărături şi astfel să stimuleze revenirea economică. Însă nemţii au ce cheltui. Între ianuarie 2020 şi ianuarie 2021, economiile gospodăriilor păstrate la bănci au crescut cu 182 de miliarde de euro, la 1.730 miliarde euro. Aceasta înseamnă slăbirea speranţelor într-un boom al consumului în viitorul apropiat care să energizeze economia.
Pe frontul muncii, sitaţia pare să se reechilibreze.
Numărul celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă a scăzut în martie, după un avans neaşteptat în luna anterioară. Experţii văd în această evoluţie un semn de rezistenţă a economiei germane chiar dacă mii de firme şi companii rămân afectate de restricţiile de pandemiei recent extinse. Potrivit datelor oficiale, rata şomajului este de 6%, nu departe de rata de 5% din 2018, cea mai mică din istoria de după reunificare.
Creşterea mică arată eficienţa programului prin care guvernul finanţează o parte din salariile angajaţilor trecuţi pe program redus de muncă pentru protejarea posturilor.
În februarie, aproape trei milioane de angajaţi din Germania au beneficiat de programul kurzarbeit, potrivit estimărilor institutului ifo.
Piaţa muncii germană este mai rezistentă decât cele ale statelor vecine tocmai datorită acestui mecanism, cu care guvernul a experimentat şi în criza anterioară, şi dar dependenţei mari a economiei de industria manufacturieră. În martie, activitatea fabricilor a fost mai puternică decât s-a anticipat, arată datele IHS Markit. Acest lucru ar explica de ce optimismul firmelor germane este mai mare decât a fost vreodată în ultimii doi ani.
Creşterea cererii pentru produsele germane a ţinut multe uzine turate la capacitate maximă. Ifo vorbeşte de „explozia“ cererii pentru importuri germane în SUA şi China. Studiul IHS Markit s-ar putea, însă, să nu fi luat pe deplin în considerare efectele crizei de chipuri de pe piaţa internaţională care a forţat constructorii auto germani să îşi limiteze livrările.
Bundesbank, banca centrală a Germaniei, este realistă şi pare să fi abandonat aşteptările ca economia să-şi revină în primăvară, avertizând acum că PIB-ul s-ar putea să fi scăzut accentuat în primul trimestru al acestui an. Problemele mari din campania de imunizare contra Covid s-ar putea să fi jucat un rol în noile aşteptări, scrie Reuters. Cu toate acestea, Clemens Fuest, preşedintele ifo, a declarat recent că imaginea generală a economiei germane este „surprinzător de luminoasă“. Însă şi institutul său şi-a redus proiecţiile de creştere economică pentru anul acesta.
