Europa păşeşte în trimestrul trei cu date economice mai încurajatoare după ce trimestrul al doilea i-a adus un declin istoric, economia zonei euro contractându-se cu 12,1% faţă de trimestrul anterior, cel mai puternic declin din 1995, când au început măsurătorile.
Activitatea manufacturieră din zona euro a înregistrat creştere pentru prima dată de la începutul anului 2019 luna trecută, cererea revenindu-şi după relaxarea în continuare a restricţiilor impuse pentru stăvilirea pandemiei, scrie Reuters.
Indicatorul PMI al IHS Markit a urcat la 51,8 în iulie de la 47,4 în iunie, depăşind pentru prima dată din ianuarie 2019 pragul de 50 de puncte care separă creşterea de declin.
„Fabricile zonei euro au raportat un început de trimestru trei pozitiv, producţia avansând în cel mai rapid ritm din ultimii peste doi ani, alimentată de o creştere încurajatoare a cererii“, notează Chris Williamson, economist-şef IHS Markit.
„Creşterea comenzilor noi a depăşit de fapt producţia, sugerând că august ar urma să aducă noi creşteri de producţie. Situaţia locurilor de muncă rămâne însă un risc major, aceasta urmând să joace probabil un rol cheie în redresarea economiei. Creşterea şomajului, nesiguranţa locului de muncă, al doilea val de infectări şi menţinerea măsurilor de distanţare socială vor restrânge în mod inevitabil redresarea“, avertizează Williamson.
Spania, a patra economie ca mărime a zonei euro, a raportat cea mai solidă performanţă, înregistrând cel mai ridicat nivel al indicatorului din ultimii peste doi ani. Creşteri mai lente, dar solide, au mai fost consemnate în Franţa şi Austria, în timp ce Germania şi Italia au înregistrat o creştere mai modestă, potrivit The Guardian.
„Disponibilizările dramatice implementate de fabrici sunt semn că activitatea şi cererea se menţin sub nivelurile de dinaintea pandemiei şi reprezintă un obstacol cheie în calea oricărei redresări“, arată Phil Smith, economist în cadrul IHS Markit, cu privire la evoluţia din Germania, cea mai mare economie a zonei euro.
„Totuşi, în condiţiile creşterii semnificative a comenzilor în iulie, perspectivele pentru producţie par pozitive, iar sectorul manufacturier este pe cale să aibă o contribuţie solidă la o aşteptată redresare tehnică a economiei în trimestrul trei“.
În spatele cifrelor sumbre anunţate la sfârşitul săptămânii trecute, existau deja unele semne încurajatoare privind revenirea economiei europene, potrivit The New York Times.
Germania raporta o scădere a numărului de şomeri, sondajele găseau dovezi de încredere în creştere pe fondul avansului producţiei fabricilor, în timp ce moneda unică europeană a continuat să se întărească în raport cu dolarul american.
Euforia resimţită în legătură cu aprecierea euro este însă temperată acum de un sentiment de prudenţă privind efectele secundare care ar putea apărea pe fondul raliului rapid al monedei, scrie Reuters.
Euro s-a apreciat cu 11% în raport cu dolarul din luna mai, beneficiind de pe urma slăbiciunii monedei americane şi planul decisiv al Europei privind stimulentele comune menite să combată efectele pandemiei. Iulie a marcat cea mai solidă performanţă lunară a monedei unice europene dintr-un deceniu.
Unii analişti avertizează însă că euro avansează prea mult, prea rapid. Pe lângă faptul că aprecierea acestuia afectează exporturile, Banca Centrală Europeană nu vrea ca avansul euro să-i complice lupta împotriva deflaţiei.
Investitorii în acţiuni au revenit în forţă pe pieţele bursiere europene în ultimele luni, însă cursul de schimb poate afecta de asemenea câştigurile companiilor, din moment ce peste jumătate din companiile din zona euro generează venituri din afara blocului.
Avansul euro se datorează în parte şi reacţiei de succes Europei în faţa pandemiei comparativ cu cea din SUA. Statele Unite au cheltuit mai mult decât Europa pe programe menite să limiteze impactul economic al pandemiei, însă de mare parte din aceste cheltuieli au beneficiat investitorii.
Experienţa Europei în schimb a adus la suprafaţă avantajele programelor sale mai generoase de beneficii sociale, scrie The New York Times.
Situaţia mai promiţătoare din Europa nu este nicidecum sigură, însă deocamdată momentul de încredere al continentului este palpabil, în special în cazul Germaniei, cea mai mare economie a zonei euro.
Franţa, a doua economie ca mărime a Europei, a fost la rândul ei întărită de cheltuielile guvernamentale agresive. În trimestrul doi, economia ţării s-a contractat cu aproape 14%, însă serviciile, activitatea industrială şi cheltuielile consumatorilor au dat toate semne de îmbunătăţire. Banca centrală franceză, care anticipase iniţial un declin de 10% al economiei pe acest an, a anunţat recent că se aşteaptă la o scădere mai puţin abruptă.
În Spania, însă, semnele de redresare sunt puţine. Ţara a renunţat oficial la starea de urgenţă pe 21 iunie, dar de atunci se confruntă cu o revenire a îmbolnăvirilor. Impactul economic este înrăutăţit de decizia britanicilor de a impune carantină de două săptămâni celor care se întorc din această ţară. Turismul reprezintă 12% din economia spaniolă.
Turismul reprezintă o parte însemnată şi din PIB-ul Italiei. Banca centrală a ţării se aşteaptă ca economia să se contracte cu aproape 10% în acest an.
Dar exporturile ţării au urcat cu mai mult de o treime în mai comparativ cu luna anterioară. Acestea s-au menţinut sub nivelul de dinaintea pandemiei, dar la un nivel similar cu cel din Germania şi America, potrivit Confindustria, o asociaţie din sectorul de comerţ al Italiei.
