În pofida lichidităţii care scaldă sistemul financiar mondial în urma valului de achiziţii de active prin programe de ajustare cantitativă, inflaţia se menţine la niveluri îngrijorător de reduse, iar în această situaţie s-a ajuns, probabil, pentru că băncile centrale exportă deflaţie, avertizează banca britanică HSBC, una dintre cele mai mari din lume.
“Vedem versiunea monetară a războaielor valutare. În loc să înlăture trendurile deflaţioniste, stimulentele monetare permit băncilor centrale să exporte deflaţie în alte părţi ale lumii”, se arată într-o analiză a băncii, preluată de CNBC.
Primelor şarje de ajustare cantitativă executate de diverse bănci centrale le-au urmat scăderile semnificative ale cursurilor de schimb valutar, ceea ce a accelerat temporar inflaţia în ţările “gazdă”. “Cu toate acestea, fiecare scădere de curs valutar a fost contrabalansată de creştere în altă parte. Iar în cazul acelora care au experimentat creşteri nedorite inflaţia a ajuns la niveluri mai mici decât s-au aşteptat şi, de cele mai multe ori, mai jos decât era de dorit”, continuă analiza, în care este dată ca exemplu inflaţia mai slabă decât s-a anticipat din a doua jumătate a acestui an în zona euro.
Banca Centrală Europeană a evitat să execute manevre noi de stimuare chiar dacă Rezerva Federală americană a continuat achiziţiile de active, iar Banca Japoniei a pornit în aprilie un program masiv de cumpărare de active.
“Dacă politicile neconvenţionale funcţionează în primul rând prin schimbări la nivelul cursului de schimb, acestea servesc mai degrabă pentru a exporta şi nu atenua presiunile deflaţioniste. Este tot mai evident că ceea ce pentru o ţară este un program de stimulare monetară, pentru alta este un obstacol”, notează banca.
Cu excepţia Japoniei, toate regiunile s-au confruntat recent cu decelerări neaşteptate ale inflaţiei. Situaţia s-ar putea datora faptului că, în contextul dobânzilor la nivelul zero, stimulentele monetare dau un impuls semnificativ doar preţurilor activelor fără a accelera creşterea economică.
“Dacă companiile, gospodăriile şi guvernele sunt ocupate cu reducerea poverii datoriilor, atunci stimulentele monetare se lovesc de urechile surzilor. Dacă există incertitudine în legătură cu aritmetica fiscală pe termen lung, atunci împrumuturile mai mari ale guvernelor nu vor avea alt efect decât să-i încurajeze pe alţii să economisească mai mult sau să-şi ramburseze mai agresiv datoriile. În aceste condiţii, orice ar alege să facă, o bancă centrală nu va avea nicio putere pentru a preveni răspîndirea deflaţiei la nivel global.”
Inflaţia slabă şi persistentă pune serios în pericol revenirea economiei globale.
“Într-un cilcu economic standard, activitatea duce la inflaţie. Într-un mediu post criză, în care datoriile sunt mari şi toată lumea caută să le reducă, este aplicabil pricipiul opus: inflaţia excesiv de stabă duce la majorarea datoriilor şi face ca reducerea lor să fie mai dificilă şi, în cele din urmă, suprimă cererea şi activitatea.”
Japonia este cel mai evident exemplu, arată analiza, având în vedere că revenirea din anii 1990 a fost frânată de deflaţie şi de înăsprirea prematură a politicilor monetare.
HSBC nu vede prăbuşirea lumii în deflaţie, ci decelerarea inflaţiei în următorii doi ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
