Într-o Uniune Europeană care tocmai a sărbătorit primirea Premiului Nobel pentru Pace, unele state comunitare au dificultăţi în a menţine tocmai unitatea politică internă pentru care Uniunea a fost lăudată. Din Catalonia până în Scoţia, separatiştii câştigă teren pe măsură ce criza economică se adânceşte, dar aceasta nu înseamnă neapărat că vor apărea steaguri noi pe hartă.
Catalonia, una dintre regiunile cele mai bogate ale Spaniei şi considerată a fi "uzina ţării", dar ale cărei finanţe publice sunt suprasolicitate, se află în postura paradoxală de a cere un bailout din partea guvernului de la Madrid şi, în acelaşi timp, de a urmări independenţa. "Fără independenţă, Catalonia nu va supravieţui", a declarat recent Artur Mas, şeful guvernului regional. După ce mai mult de 500.000 de separatişti au demonstrat în septembrie de ziua naţională a provinciei, Mas a promis că dacă este reales în alegerile regionale, va organiza un referendum pentru independenţă. Autorităţile din Madrid spun că acesta ar fi ilegal.
"Vreau Catalonia în Spania, în Europa şi vreau o Spanie în Europa şi tot aşa vreau şi pentru Galicia. Acesta este locul nostru, coexistând alături de democraţie, libertate şi progres în Catalonia", a declarat săptămâna trecută premierul Mariano Rajoy. Guvernul a respins luna trecută cererea lui Mas pentru mai multă autonomie bugetară.
Dar mulţi oficiali spanioli şi chiar catalani nu se aşteaptă la un referendum, ci la negocieri prin care Catalonia să primească mai multă libertate în chestiuni fiscale şi în modul în care îşi cheltuie veniturile. Ţara bască a ajuns deja la un astfel de aranjament. Sondajele de opinie sugerează că Mas va fi reales. El a convocat alegeri generale anticipate pe 25 noiembrie. Spre deosebire de sutele de mii de demonstranţi din septembrie, Mas evită să evoce prea mult cuvântul "independenţă". În schimb, politicianul propune ca regiunea pe care o conduce, un "mândru" contributor net la bugetul UE, să devină "un stat în structura Uniunii Europene".
Partide cândva obscure sunt acum forţe politice importante în Scoţia şi Belgia
În alte părţi ale Europei, politicieni carismatici precum premierul scoţian Alex Salmond şi Bart de Wever, liderul partidului Noua Alianţă Flamandă (N-VA), au transformat grupuri naţionaliste odinioară de nişă în forţe respectabile ale curentului principal.
Salmond s-a folosit de semiautonomia Scoţiei pentru a feri provincia de unele dintre măsurile nepopulare de austeritate luate de guvernul conservator de la Londra condus de premierul David Cameron, precum majorarea taxelor de şcolarizare în universităţi şi introducerea taxelor pentru unele servicii medicale. Deşi Scoţia este mai săracă decât Anglia şi are nevoie de sprijin din partea guvernului de la Londra, guvernul regional consideră că provincia se poate descurca mai bine de una singură utilizând rezervele marine de petrol şi gaze naturale. Peste 80% din câmpurile britanice de hidrocarburi din Marea Nordului se află în ceea ce s-ar numi "apele teritoriale" ale Scoţiei dacă aceasta ar deveni independentă.
Salmond şi Cameron au semnat un acord care va permite organizarea în 2014 a unui referendum pe tema independenţei Scoţiei. Sondajele sugerează însă că doar o treime din scoţieni susţin acest demers, în timp ce 53% vor ca Scoţia să rămână în Regatul Unit.
Independent, dar în afara UE
Independenţa Cataloniei sau a Scoţiei nu ar însemna automat şi continuarea calităţii de stat membru al Uniunii Europene, un aspect subliniat în repetate rânduri de guvernele naţionale, în încercarea de a descuraja votul pozitiv în referendumuri. Reintegrarea acestor state ipotetice în UE ar avea loc numai după procesul obişnuit de aderare, în care fostele provincii s-ar putea confrunta cu vetoul statelor suverane.
În Belgia, liderul partidului naţionalist flamand este mai moderat, subliniind nevoia de consens şi progrese treptate. Noua Alianţă Flamandă a obţinut majoritatea voturilor în alegerile locale din Flandra, iar de Wever va deveni primarul oraşului Antwerp, al doilea ca mărime din ţară, după aproape 90 de ani în care primăria a fost deţinută de partidele de stânga. De Wever l-a îndemnat pe premierul stângist al Belgiei Elio di Rupo să lanseze negocieri înaintea alegerilor generale din 2014 în vederea revizuirii constituţiei pentru a reorganiza ţara într-o confederaţie mai liberă. Flandra are 6,3 milioane de locuitori, mai mult de jumătate din populaţia totală a Belgiei de 11 milioane.
Austeritatea dă putere partidelor de extremă dreapta din Ungaria şi Grecia
Principalele partide naţionaliste din Catalonia, Scoţia şi Flandra sunt toate proeuropene. Însă în state ca Ungaria sau Grecia alegătorii au taxat partidele tradiţionale, responsabile pentru austeritate şi recesiune, votând pentru partide eurosceptice sau antiimigraţioniste.
Formaţiunea greacă Chryssi Avghi (Zori de Aur), altădată marginalizată, este astăzi un jucător important pe scena naţională şi deţine 18 locuri în parlament. Printr-o retorică violentă şi ameninţări la adresa imigranţilor, partidul pledează pentru "Grecia pentru greci" şi cere ca imigranţii ilegali să fie deportaţi, iar grecii care îi angajează sau le oferă ajutoare sau locuinţe acestora să fie pedepsiţi de lege, notează Wall Street Journal. Ilias Panagiotaros, un parlamentar al acestui partid, a afirmat că ONG-urile care ajută imigranţii să fie interzise şi imigranţii să fie daţi afară din şcolile şi spitalele greceşti.
Popularitatea Zorilor de Aur creşte pe măsură ce autoritatea statului grec este percepută ca fiind tot mai fragilă de o bună parte din populaţie. Partidul intervine din ce în ce mai mult în domenii unde consideră că guvernul nu se implică destul, oferind servicii medicale şi alimente grecilor săraci. În unele zone ale Atenei, partidul este văzut ca o sursă de protecţie mai sigură decât poliţia.
Zori de Aur a obţinut în alegerile legislative de anul acesta 7% din voturi, iar popularitatea i-a crescut şi în prezent 21% din greci au o părere bună despre partid, potrivit unui sondaj efectuat de compania greacă Public Issue.
Oamenii de cultură spanioli se revoltă contra separatismului din Catalonia
Regizorul Pedro Almodovar (foto), scriitorul Mario Vargas Llosa şi alte câteva sute de intelectuali au semnat un manifest, publicat duminică în cotidianul El Pais, contra politicii separatiste promovate de guvernul regional din Catalonia, o regiune din nord-estul Spaniei, scrie AFP.
"Câteva sute de intelectuali şi de profesionişti au semnat în Catalonia un apel în favoarea stângii şi a federalismului, ca reacţie la secesionismul stimulat" de guvernul catalan şi "de alte forţe politice apropiate mişcării naţionaliste", se afirmă la începutul acestui manifest, publicat în acest ziar de centru-stânga.
"Separatiştii promovează ideea că Spania este ţapul ispăşitor, asupra căruia aruncă toate relele", inclusiv marile dificultăţi provocate de criza economică, susţin semnatarii manifestului, printre care se află scriitori, actori, economişti şi lideri politici din întreaga Spanie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
