Business Internaţional

Demonstraţiile din Hong Kong arată că prosperitatea statului nu înseamnă nimic dacă guvernele nu ascultă societatea civilă

Mii de locuitori din Hong Kong, mai ales tineri, au anunţat o eră a nesupunerii şi protestează contra planurilor guvernului de la Beijing de a nu permite, deşi a promis, sufragiul universal în alegerile pentru guvernator din 2017

Mii de locuitori din Hong Kong, mai ales tineri, au anunţat o eră a nesupunerii şi protestează contra planurilor guvernului de la Beijing de a nu permite, deşi a promis, sufragiul universal în alegerile pentru guvernator din 2017

Autor: Bogdan Cojocaru

29.09.2014, 20:00 701
Hong Kong este una dintre cele mai bogate regiuni din lume şi totuşi acest teritoriu chinezesc cu regim special s-a confruntat în ultimele zile cu cele mai ample proteste de când a ieşit de sub suveranitate britanică, în 1997. Demonstranţii cer alegeri democratice. Turcia, o economie emergentă cu un avânt atât de puternic încât se vorbeşte despre miracolul turcesc, a fost zguduită anul trecut de încleştarea violentă dintre forţele de ordine şi zeci de mii de protestatari care cereau înlăturarea guvernului pe care-l considerau autocrat.

Chiar SUA, cea mai mare putere economică la nivel mondial şi o ţară care luptă pentru democraţie în alte state, s-au confruntat cu deja celebra mişcare de protest Occupy care a atras atenţia asupra distribuirii inegale a veniturilor şi a puterii marilor companii.

Dacă Hong Kong ar fi un stat de sine stătător, ar figura în funcţie de PIB per capita în top 30 mondial, în apropierea celor mai mari economii europene. Hong Kong este unul dintre cele mai mari centre financiare ale lumii şi poartă de intrare şi de ieşire pentru schimburile comerciale dintre China, a doua economie ca mărime din lume, şi restul lumii. teritoriul are probleme cu distribuirea inegală a veniturilor şi cu preţurile imobiliare exor­bitante, dar gradul ridicat de libertate economică îi asigură creşterea prosperităţii.

Mii de locuitori, mai ales tineri, anunţă însă o eră a nesupunerii şi protestează contra planurilor guvernului de la Beijing de a nu permite, deşi a promis, sufragiul universal în alegerile pentru guvernator din 2017. Regulile în vigoare prevăd ca eventualii candidaţi  să fie numiţi de o comisie specială alcătuită din oameni loiali regimului de la Beijing.

Fosta colonie britanică are autonomie considerabilă prin modelul „o ţară, două sisteme“, dar mulţi cred că guvernul de la Beijing intenţionează să îngrădească liber­tăţile, precum instanţe de judecată indepen­dente şi presa liberă.

 

Semne de propagare?

Protestele din Hong Kong rezonează în Taiwan şi Macau. În Taiwan, un stat sub suveranitate chineză, lideri ai studenţilor au ocupat o parte din biroul reprezentativ al Hong Kongului în semn de sprijin pentru demonstranţii pro-democraţie din Hong Kong, scrie CNBC. Evenimentele sunt acoperite de toate ziarele importante, mai puţin China Times. Preşedintele taiwanez Ma Ying-jeou i-a cerut Beijingului să „asculte vocea poporului din Hong Kong“. „Cred că dacă Hong Kong poate avea sufragiu universal, s-ar ajunge

într-o situaţie în care toată lumea ar avea de câştigat“, a spus el.

Beijingul speră că Hong Kong va fi un mo­del pentru integrarea Taiwanului. În Macau, ca şi Hong Kong, o regiune administrativă spe­cială, un referendum organizat luna trecută în timpul alegerilor pentru guvernator, a arătat o di­ferenţă izbitoare între rezultatele votului şi opinia publică. O comisie formată din 400 de persoane loiale Beijingului l-au reales gu­vernator pe Fernando Chui, însă referendumul a arătat că 89% din cei 9.000 de locuitori nu au încredere în acesta.

Cât despre posibilitatea propagării spiri­tului protestatar mai departe în China, ana­liştii spun că aceasta este minimă. Autorităţile de la Beijing au luat ca măsură de precauţie cen­zu-rarea informaţiilor despre ceea ce se întâmplă în Hong Kong.

Între timp, Turcia continuă să-şi dezvolte infrastructura şi economia, iar de demons­traţiile de anul trecut, cărora forţele de ordine le-au răspuns brutal, aduc aminte proteste sporadice ale muncitorilor în construcţii sau din mine, legate de siguranţa la locul de muncă. În mai, aproape 300 de persoane au murit blocate într-o mină. Poliţia turcă a folosit gaze lacri­mogene şi tunuri cu apă împotriva manifes­tanţilor care au cerut demisia premie­rului Recep Tayyip Erdogan.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO