Tot decembrie ar putea fi luna în care Banca Centrală Europeană îşi duce dobânzile pentru depozite şi mai adânc în teritoriu negativ. Niciodată nu a fost mai mare diferenţa de politică dintre aceste două bănci, cele mai puternice din lume.
Aceste distorsiuni agravează slăbiciunile economiilor vecine sau mai îndepărtate în vremuri în care, după cum spune agenţia de rating Moody’s, economia globală şi-a redus capacitatea de a lupta cu şocurile, iar semnalele de alarmă privind creşterea economică mondială devin tot mai multe.
Mai grav este că autorităţilor le lipsesc mijloacele necesare pentru a-şi proteja economiile de şocurile neaşteptate după ani cu dobânzi ultrareduse şi injecţii masive de lichiditate pe pieţe.
O analiză a firmei de asigurări de credit Euler Hermes întăreşte avertismentul Moody’s. Ţările emergente se confruntă se confruntă cu o creştere fără precedent a numărului de companii care intră în faliment. Numărul de astfel de cazuri din ţările în curs de dezvoltare a explodat cu 12% anul acesta, după o creştere de doar 1% în 2014. În 2016, creşterea va fi de 4%, scrie Le Monde. Motivul: schimbarea polilor economici. Dacă între 2008 şi 2013 statele emergente au crescut mai puternic decât cele dezvoltate, astăzi ele se află în centrul unei furtuni economice şi financiare declanşate în parte de politicile monetare ale celor mai puternice bănci centrale. „După ani de pasiune pentru aceste ţări cu creştere puternică, a venit timpul să privim realitatea în faţă“, a explicat Ludovic Subran, economist-şef al Euler Hermes. În special China este lovită de acest vânt al schimbării.
Dacă ideea că Rezerva Federală americană va începe în decembrie să majoreze dobânzile de referinţă pentru finanţare a fost întărită chiar de oficialii instituţiei, cea că BCE va reduce şi mai mult dobânzile la depozite, deja negative, este întărită de o analiză a Reuters. Aceasta arată că în rândul membrilor consiliului de politică monetară al băncii centrale a zonei euro se formează un consens în sensul aducerii şi mai adânc în teritoriu negativ a dobânzii percepute pentru depozitele constituite acolo de băncile comerciale. Această măsură va stimula inflaţia acum când scăderea preţurilor riscă să devină periculoasă pentru companii şi duce la deprecierea euro, ceva binevenit pentru exporturile unor ţări precum Italia, Franţa sau Spania, care au nevoie de orice plus de competitivitate posibil.
Strategii băncii americane Goldman Sachs, una dintre cele mai influente de pe Wall Street, văd deja euro mai aproape de paritate cu dolarul.
„Credem că deprecierea euro, deja vizibilă, este consecinţa divergenţei dintre Fed şi BCE. Cum Fed se pregăteşte să majoreze dobânzile, ratele din zona euro sunt ţinute jos de relaxarea politicii de către BCE. Ca pe celelalte pieţe unde relaxarea politicii este substanţială, de exemplu în Suedia şi Japonia, ratele din zona euro nu reacţionează la creşterile accentuate ale dobânzilor din SUA“, spun analiştii de la Goldman.
Ei se aşteaptă ca un euro să ajungă să fie tranzacţionat cu 1,05 dolari până la şedinţa BCE din decembrie şi ca aceste două monede să ajungă la paritate până la sfârşitul anului. Ieri, moneda europeană costa 1,07 dolari. Oricât de bine ar face în zona euro măsurile neconvenţionale de politică monetară, acestea destabilizează sau distorsionează economiile vecine. Abundenţa de bani ieftini creată de preşedintele BCE Mario Draghi produce intrări masive de capital în ţări precum Cehia, Elveţia şi Suedia.
Monedele acestor ţări se apreciază, erodând competitivitatea exporturilor, iar eforturile guvernelor şi băncilor centrale de a aduce inflaţia sub control sunt îngreunate. Politici monetare şi mai laxe sunt în cărţi chiar şi pentru ţări unde creşterea economică este puternică, iar pieţele de active se supraîncălzesc, notează Bloomberg.
Migrarea cashului a avut efectul, deloc nedorit de BCE, de a ajuta euro să coboare în raport cu forintul maghiar, zlotul polonez, coroana cehă şi coroana suedeză. Confruntată cu astfel de presiuni, banca centrală a Elveţiei a fost nevoită să renunţe în ianuarie la a mai ţinje legat francul de euro. Costurile erau prea mari.
În aceste condiţii, UBS avertizează că piaţa imobiliară elveţiană este riscantă. În Suedia, preţurile activelor imobiliare au crescut cu aproape 50% din 2009, iar PIB-ul creşte de două ori mai rapid decât în zona euro. Cu toate acestea, banca centrală ar putea fi forţată să relaxeze şi mai mult politica monetară. Nu sunt excluse intervenţiile pe piaţa valutară.
Şi în Danemarca s-ar putea să fie nevoie de intervenţia băncii centrale pentru ca moneda naţională să reziste în continuare legată de euro. Acolo, şomajul este de 4% iar preţurile apartamentelor au crescut cu 10% în ultimul an. Banca centrală şi-a epuizat arsenalul de politici convenţionale.
În Cehia, dobânda de referinţă este la 0,05% încă din 2012, iar economia va creşte, potrivit estimărilor, cu 4,7% anul acesta. Însă banca se chinuie să amâne momentul în care va renunţa la nepopulara ancorare a coroanei cehe de moneda unică europeană.
