La zece ani de la începutul crizei financiare din 2008, omenirea trebuie să privească situaţia din punct de vedere atât istoric, cât şi geopolitic.
Mai multe efecte ale crizei se resimt şi astăzi, iar anumite temeri sunt recurente, iar următoarea criză ar putea fi generată mai mult de aspecte ale politicilor economice guvernamentale decât din cauza finanţelor globale, scrie The Irish Times.
O asemenea perspectivă reliefează importanţa momentului 2008 şi subiliniază înţelegerea că acea criză a penetrat economiile mondiale la o scară mult mai mare şi la o viteză mult mai acerbă decât criza din 1929, în ciuda vocilor care asigurau pieţele că „iubitul” lor capitalism este în siguranţă.
Criza financiară a fost resimţită imediat de sistemul bancar, dar s-a transformat rapid în politici guvernamentale de austeritate şi a lărgit falia inegalităţii în societăţile moderne. Mai mult, criza a reactivat revoltele populiste din statele vestice.
Criza s-a manifestat treptat dar a acaparat economia globală, prin Statele Unite, Europa şi imediat China împreună cu celelalte economii emergente majore.
„Criza a subliniat cât de vulnerabilă este această nouă structură financiară a lumii în faţa dezastrului şi cum se poate extinde de la o singură ţară la o criză globală”, scrie economistul Paul Gillespie într-un editorial The Irish Times.
Acesta notează că este important ca lumea să îşi aducă aminte că la începutul anilor 2000 toată lumea susţinea cu o nouă criză este foarte departe de realitate, ceea ce a dat investitorilor un impuls de a supraevalua active şi de a forma în câţiva ani bule de dimensiuni masive.
În anii 2000 specialiştii asigurau pieţele că au fost create cicluri sustenabile între pieţe, care pot susţine ritmul dezvoltărilor şi evoluţiilor economice de atunci.
Criza a arătat totuşi cât de vulnerabilă a fost această nouă structură la colapsul unei singure ţări puternice.
Economistul istoric Adam Tooze a documentat în cartea lui recentă „Crashed, How a Decade of Financial Crisis Changed the World” (lb. eng: „Prăbuşit, Cum a schimbat lumea un deceniu de criză financiară”), politicile guvernamentale adoptate de statele lumii pentru a se asigura că aceeaşi factori nu vor mai duce la o destabilizare atât de gravă a pieţelor.
Băncile centrale din Europa au pus la bătaie circa 600 de miliarde de dolari pentru a opri crizele de lichiditate sau cele monetare rezultate în urma mecanismelor economice de piaţă.
Însă, economistul notează că lumea se schimbă, iar relaţiile geopolitice devin mai complicate astăzi decât erau în urmă cu zece ani, ceea ce ar îngreuna colaborarea interstatală în cazul unei potenţiale crize sau a unei potenţiale nevoi ale unui stat/companii de a fi salvat de la faliment.
Politicile de tip „America First” ale preşedintelui Donald Trump au creat falii imense între SUA şi economii gigant precum China, în timp ce pieţe şi monede precum cele ale Turciei sau Argentinei sunt devastate în urma unor diferite discuţii şi conflicte cu preşedintele american.
Dobânzile de bază încep să crească în toată lumea, ceea ce înseamnă că oricine va avea nevoie de împrumuturi o va face din ce în ce mai schimb, scrie Tooze.
Un raport realizat de Unctad arată că datoria globală a crescut de la 142 de mii de miliarde de euro la 250 de mii de miliarde de euro în ultimii 10 ani, condusă în principal de băncile şi corporaţiile lumii dezvoltate, care controlează majoritatea relaţiilor de export din toată lumea.
Prin urmare, în cazul unei posibile crize, statele lumii ar putea fi mai puţin înclinate să îşi întindă o mână de ajutor, pe fondul unor tensiuni geopoliticie şi comerciale din ce în ce mai complicate.
