In aval de podul vechi de peste 80 de ani care traverseaza raul Tyne, santierele navale abandonate si terasele raului desfasoara in fata privitorului povestea unei mine de carbune si a unei uzine siderurgice - candva aflate in plina expansiune - care au contribuit semnificativ la dezvoltarea orasului britanic Newcastle, scrie Bloomberg.
Recent insa, Newcastle s-a aflat in centrul atentiei dintr-un motiv nu tocmai fericit, orasul fiind unul din punctele fierbinti de pe harta crizei subprime. Si asta in situatia in care aici este situata institutia financiara britanica cea mai afectata de turbulentele izbucnite in Statele Unite - Northern Rock.
Iar, la fel ca mina de carbune si combinatul siderurgic, creditorul britanic a avut o perioada de expansiune puternica. Northern Rock, listata la bursa in 1997, devenise pana anul trecut cel mai mare angajator privat din regiunea Newcastle, creand peste 6.000 de locuri de munca.
Banca - ale carei origini pot fi gasite tocmai in secolul XIX, intr-o perioada de expansiune pentru oras - a ales in ultima perioada sa se axeze pe segmentul creditelor ipotecare, in conditiile in care veniturile din credite comerciale, credite de consum sau din administrarea depozitelor erau foarte mici.
Iar pentru a pastra viu spiritul de autodeterminare al nord-estului (aceasta regiune manifestand anumite tendinte separatiste), executivii Northern Rock au respins vehement, nu cu mult timp in urma, ofertele de preluare din partea unor mari banci londoneze.
"Am fost deranjati de niste tineri isteti, imbracati la patru ace si care veneau din partea unor banci comerciale din Londra. Ne-au spus ca suntem prea mici pentru a supravietui pe o piata competitiva, dar ca suntem prea mari pentru a scapa atentiei pradatorilor", declara John Riddell, presedintele Northern Rock intre 2000 si 2004, in cadrul aniversarii a zece ani de la oferta publica initiala din octombrie 1997. "Nu ne-a placut foarte tare de oamenii acestia", a adaugat el.
Pentru aproape un deceniu, Norhern a fost o institutie prospera. Banca si-a dat repede seama de potentialul pe care il avea transformarea ipotecilor in instrumente financiare, care ulterior erau vandute investitorilor sub forma de obligatiuni, acestea reprezentand o importanta sursa de venituri pentru creditorul britanic. Urmand aceasta politica, Adam Applegarth - care a devenit director executiv al institutiei in 2001 - a dublat in numai cinci ani profitul bancii, care in 2006 ajunsese la 394,5 mil. lire sterline (504,7 mil. euro).
Northern Rock devenise al treilea mare creditor ipotecar din Marea Britanie, avand sub administrare active de peste 100 mld. lire sterline. Dar, in vara anului trecut, turbulentele din segmentul american al creditelor ipotecare riscante au lovit puternic piata financiara internationala. Iar la putin timp, intreaga lume construita de Norhern s-a prabusit.
Cand piata internationala de creditare a intrat in declin, Applegarth spune ca a inceput sa-si dea seama ca viitorul bancii este incert, in conditiile in care aceasta detinea rezerve de lichiditate care ar fi putut finanta creditele acordate pe o perioada nu mai mare de trei luni. In septembrie 2007, guvernul britanic si-a dat acordul pentru salvarea bancii intrate in criza, care a primit astfel un imprumut de urgenta din partea Bancii Angliei, iar in numai trei luni actiunile companiei s-au prabusit cu 83%.
Greseala fatala a celor de la Northern Rock a fost aceea ca nu si-au asigurat nicio protectie in eventualitatea unei cresteri semnificative a costurilor de creditare pe piata financiara internationala, spune Simon Maughan, analist la MF Global Securities.
"A fost o eroare nepermisa", spune Maughan, adaugand ca "banca era expusa masiv in fata unor miscari bruste ale dobanzilor de pe piata, riscand ca, intr-o asemenea situatie, sa piarda sume impresionante de bani".
Insa oficialii Northern par sa minimalizeze pasii gresiti pe care i-au facut in trecut. In octombrie, Applegarth marturisea in fata autoritatilor britanice ca nimeni nu ar fi putut previziona situatia dificila aparuta pe piata de creditare. Mai mult, Derek Wanless, presedintele comitetului de management al riscului, considera ca sistemul de control al riscului a fost unul adecvat. Dar problema a venit din faptul ca "schimbarea de pe piata a fost una impredictibila si fara precedent", spune el.
Insa, Bryan Sanderson, numit presedinte al Norhern Rock in octombrie anul trecut, spune ca institutia a gresit in momentul in care a incercat sa devina, prea repede, egala marilor banci de pe Wall Street. Banca infiintase un trust off-shore, care folosea asa-numitele vehicule de investitii, prin intermediul carora achizitiona si vindea instrumente bazate pe ipoteci, iar operatiunile sale se intindeau de la New York pana la Sydney.
"Executivii bancii au impins acest model de business prea departe si intr-un mod mult prea agresiv", spune Sanderson. "Au iesit prea repede din zona lor de confort. Este un pas urias sa ajungi imediat de la o companie locala la una care lucreaza cu marile vehicule din investitii din New York", a adaugat el.
Pe 14 septembrie, momentul in care guvernul britanic si-a dat acordul pentru salvarea Northern, mii de clienti ai bancii au format cozi la filialele acesteia pentru a-si retrage banii detinuti in depozitele institutiei. "Daca as fi fost in locul lor, as fi procedat in exact aceeasi maniera", spune Applegarth.
Din septembrie pana acum, "Northern Wreck" (Epava Nordului) - cum este numita, in mod ironic, de catre localnicii din Newcastle - a primit fonduri in valoare de 55 mld. euro din partea Bancii Angliei, bani necesari pentru a se putea mentine pe linia de plutire.
In noiembrie, Applegarth a demisionat din fruntea bancii, iar la inceputul acestui an guvernul britanic a preluat controlul asupra institutiei, inghetand pretul actiunilor la nivelul de 90 de penny, cat se inregistra in sedinta de tranzactionare din 15 februarie.
Colapsul Northern Rock a lasat in urma si o serie de victime colaterale. Printre acestea se numara Jon Wood, fondatorul SRM Global Advisor, un fond de hedging cu sediul in Monaco si care a achizitionat, pana in octombrie anul trecut, 11,5% din actiunile creditorului britanic. Cel mai probabil, SRM va actiona in judecata guvernul de la Londra, in conditiile in care nationalizarea Northern si inghetarea pretului actiunilor au generat pierderi semnificative fondului de hedging.
Nu numai investitorii institutionali sunt insa afectati de colapsul Northern, ci si clientii obisnuiti ai bancii. Ivy Ormond, in varsta de 85 de ani, avea un cont de economii in cadrul Northern, pe care il deschisese inca din 1942. In calitatea sa de depozitar, aceasta a primit 500 de actiuni a cate 4,52 lire sterline, in momentul in care banca s-a listat la bursa, in 1997. In februarie insa, odata cu nationalizarea creditorului si inghetarea pretului actiunilor pierderile inregistrate de Ormond au devenit evidente. Applegarth nu a dorit insa aproape niciodata sa discute rolul jucat de el in cadrul crizei de la Northern Rock. Applegarth - care locuieste intr-un conac de tara, achizitionat in 2003 pentru 1,42 mil. lire sterline prin intermediul uni credit ipotecar contractat de la Northern - este unul dintre putinii investitori ai bancii care nu au fost afectati de colapsul acesteia. El si-a vandut actiunile in valoare de 1,6 mld. lire sterline pe care le detinea la Northern in ianuarie 2007, in momentul in care titlurile creditorului erau tranzactionate la 11,98 lire sterline.
Applegarth nu a disparut insa definitiv din viata publica. Conduce inca Royal Grammar School, o institutie privata de invatamant, infiintata inca din 1545 in Newcastle. De asemenea, este membru al Sunderland Cricket Club. Fostul sef al bancii declara intr-o conferinta de presa sustinuta pe 14 septembrie ca Northern Rock a esuat in conditiile in care la inceputul lunii august institutia nu a gasit pe nimeni, nicaieri in lume, dispus sa-i acorde un credit.
"Situatia s-a schimbat instantaneu pe 9 august", a declarat el, adaugand ca nimeni nu ar fi putut previziona ca piata financiara va ajunge intr-o asemenea situatie.
Insa, multi dintre analisti se indoiesc de spusele fostului sef al Northern. "Applegarth nu a fost niciodata sincer in legatura cu originea problemelor traversate de creditorul britanic", spune David Lascelles, de la Centrul de Studii pentru Inovatii Financiare din Londra. "Nu este un accident faptul ca s-a prabusit tocmai aceasta banca, in conditiile in care executivii sai au probat un model de business extrem", a adaugat el.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
