Economia oficială nu reprezintă întotdeauna complet realitatea cotidiană: diferenţa dintre cele două se numeşte economie subterană din care încearcă să iasă în Franţa milioane de cetăţeni, scrie Florence Weber, sociolog la Ecole normale superieure (ENS), într-o opinie publicată pe The Conversation.
Economia oficială nu reprezintă întotdeauna complet realitatea cotidiană: diferenţa dintre cele două se numeşte economie subterană din care încearcă să iasă în Franţa milioane de cetăţeni, scrie Florence Weber, sociolog la Ecole normale superieure (ENS), într-o opinie publicată pe The Conversation.
Discuţiile politice privitoare la economia subterană sunt constant viciate de confundarea a trei tipuri de fenomene. Primul fenomen, manifestat la scară mondială, priveşte economia delictelor. Al doilea fenomen priveşte corupţia, în timp ce al treilea priveşte toate gospodăriile, bogate sau sărace, şi anume economia informală în sensul strict.
Al treilea fenomen este definit prin faptul că scapă controlului birocratic fără a implica totuşi înşelăciune sau violenţă în ochii niciunuia dintre participanţi.
Frontierele dintre cele trei sfere economice, piaţa, economia publică şi economia informală, domestică, variază în timp şi spaţiu în funcţie de legislaţie, tehnologii disponibile, diviziunea muncii şi distribuţia resurselor în timp şi competenţe. Acestea variază de asemenea şi la nivelul biografiilor individuale.
Tentativele de recunoaştere a economiei informale sunt timide.
O primă încercare de recunoaştere politică a acestor activităţi economice informale a avut loc în anii í70 în Franţa. O a doua a apărut în urmă cu aproximativ zece ani, implicând critici aduse convenţiilor care susţin PIB-ul ca singur indicator al bogăţiei naţionale şi avuţiei mondiale adăugând un indicator al educaţiei şi sănătăţii.
