În 1987, banca centrală a SUA a renunţat să mai majoreze dobânzile şi a inversat cursul după un crah bursier. La fel, în 1998, după prăbuşirea Long-Term Capital Management (LTCM), un fond de hedging puternic îndatorat, Fed a abandonat planul de a ridica dobânzile pentru a stabiliza pieţele. De fiecare dacă, turbulenţele financiare care au urmat acestor decizii au aruncat cea mai mare economie din lume în recesiune.
În 1986, inflaţia a încetinit din cauza prăbuşirii preţurilor petrolului şi a trezit îngrijorări serioase privind revenirea economică după cea mai severă recesiune postbelică de până atunci. Fed nu s-a grăbit cu înăsprirea politicii monetare, ceea ce a permis preţurilor acţiunilor să crească la începutul anului 1987, în contextul revenirii preţurilor energiei. Au urmat acţiuni agresive ale Fed pentru a aduce sub control inflaţia. Rezultatul a fost spargerea bulei de pe burse. În octombrie 1987, acţiunile cotate pe Wall Street s-au prăbuşit cu peste 30%. Fed a intervenit rapid, a inversat cursul şi a redus ratele. La mijlocul anului 1988 pieţele erau stabilizate, iar Fed a ridicat din nou dobânzile pentru a domoli inflaţia. Mai mult de patru ani de politică monetară laxă creaseră un boom imobiliar cu exces de proprietăţi noi. În 1990 economia se îndrepta spre recesiune. Declinul valorii proprietăţilor imobiliare a provocat defaulturi şi în ele din urmă falimentul unor instituţii financiare. Guvernul a înfiinţat Resolution Trust Corporation, o companie de gestionare a activelor, pentru a administra activele bancare cu probleme. După recesiunea care a urmat şi după o nouă perioadă de relaxare a politicii monetare, Fed a majorat din nou dobânzile la mijlocul anilor 1990. Între timp, multe economii asiatice şi-au ancorat monedele de dolar. În 1997 presiunile care apăsau pe aceste „legături” deveniseră deja prea mari pentru unele dintre ele. Thailanda a fost prima care a renunţat la limitele cursului de schimb valutar, ceea ce a permis bahtului să se prăbuşească şi a pus presiuni pe ţările vecine să-şi devalorizeze şi ele monedele pentru a-şi face economiile mai competitive.
În 1998 devenise evident că turbulenţele de pe pieţele emergente s-au propagat în SUA, punând presiuni pe pieţele interne. Atunci, 14 instituţii financiare mari alese de Fed au intervenit pentru a amortiza colapsul LTCM, care ar fi ameninţat solvabilitatea sistemului financiar global.
Din nou Fed a abandonat planurile de a majora ratele, permiţând preţurilor acţiunilor să explodeze. Când Fed a început în cele din urmă să înăsprească politica monetară, acţiunile au intrat pe un lung curs descendent. Multe companii care au înflorit energizate de valul speculative s-au prăbuşit.
