Următorul sfat este să ieşi din zona ta de confort, să încerci să spargi tiparele. Când eram copil, a ieşi în evidenţă în mod exagerat era lucrul despre care toată lumea era de acord că e rău. „Lucy poate să fie deranjantă în clasă” nu era tocmai cea mai bună veste pe care o auzeau părinţii. Însă, începând cu 1995, când Clayton Christen a introdus expresia – „tehnologii inovatoare” într-un articol, termenul a luat o formă pozitivă. Acum, toţi cei care aud cuvântul se gândesc automat la Uber, următoarea reacţie fiind automat una de încântare.
Revoluţionează sau vei fi revoluţionat este clişeul momentului şi nimeni nu îndrăzneşte să-l pună la îndoială. Nimeni cu excepţia lui Jill Lepore. Ea spune că nu există nimic magic în inovare. O mulţime de idei inovatoare reprezintă de fapt un dezastru, iar o mulţime de companii de success au rămas de-a lungul timpului conservatoare. Inovaţia nu prezice viitorul şi nici nu explică trecutul. Tot ceea ce face este să lase pe toată lumea fără aer.
Dar cea mai supărătoare platitudine este aceea că ar trebui să mergem să luptăm pentru ne descoperi talentul. Au trecut aproape 20 de ani de când McKinsey a înlocuit oamenii cu „talentul” şi a plecat la război pentru ei. De atunci, toată lumea l-a urmat. Resursele umane abia mai există, în schimb ceea ce vezi peste tot în jur este talentul.
Iar primul lucru greşit la acest cuvânt este chiar faptul că nu e decât o minciună. Cei mai mulţi oameni nu sunt talentaţi – sunt pur şi simplu mediocrii. Cu toate acestea, companiile fac adesea referire, chiar şi la cei mai slabi angajaţi ai lor ca fiind persoane talentate. Departe de a face pe cineva să se simtă bine cu el însuşi, talentul dezumanizează exact în modul în care cuvântul „resurse” a făcut-o la vremea lui.
Mai mult, cea mai rea parte a acestui termen este modul în care reuşeşte să conducă oamenii spre o serie de metafore şocant de triste şi de deplasate. Peste tot dai de „conducte de talent” şi de „bazine de talent”, cu nefericitele lor implicaţii precum aceea că oamenii talentaţi ar da năvală doar dacă ai da drumul la robinet.
Însă metafora cu războiul este cireaşa de pe tort. Cea mai importantă parte a unui război este de fapt existenţa unui inamic, dar în cazul acesta nu pare a fi vorba deloc despre aşa ceva. „În loc să porneşti o luptă pentru a-ţi găsi talentul, eu i-aş declara mai degrabă un război exact talentului. Inamicul meu va fi oricine va folosi acest termen şi armele mele vor fi sarcasmul şi raţiunea. În minte îmi vin rapid încă două cuvinte care ar putea înlocui perfect „talentul”, dar care au nevoie de o reabilitare”, a mai scris autoarea.
Primul este „staff”. Este un cuvânt atât de „demodat” încât, căutând pe Amazon lucrări despre management cu acest cuvânt în titlu, singurul rezultat a fost „The Downton Abbey Rules for Household Staff” – care este probabil o publicaţie încântătoare, dar nu chiar ceea ce căutam.
Pentru toţi cei care cred că termenul „staff” este uşor învechit, am un cuvânt şi mai bun: muncitor. Este corect, clar şi onorabil. Dar cel mai important argument este acela că descurajează metoforele siropoase. Cine ar folosi expresiile „conduct de muncitori”, „piscină de muncitori” sau „război pentru muncitori”?
Noua mea regulă pentru a combate competiţia sună exact aşa: angajează muncitori competenţi şi ai grijă de ei.
Vechea mea regulă pentru competiţie era exact aceeaşi.
