Business Internaţional

Cu ochii pe alegeri, nu inflaţia sperie guvernele est-europene, ci creşteri de dobânzi cu care băncile centrale răspund scumpirilor

Banca centrală a Turciei a redus ieri dobânda de politică monetară, deşi inflaţia este de aproape 20%. Lira a răspuns depreciindu-se, ceea ce înseamnă că mâncarea din import va deveni şi mai scumpă pentru turci.

Banca centrală a Turciei a redus ieri dobânda de politică monetară, deşi inflaţia este de aproape 20%. Lira a răspuns depreciindu-se, ceea ce înseamnă că mâncarea din import va deveni şi mai scumpă pentru turci.

Autor: Bogdan Cojocaru

23.09.2021, 22:08 1227

Inflaţia a fost întotdeauna o chestiune politică delicată şi cu atât mai mult când este campanie electorală. În Polonia, unde preţurile cresc cu un ritm record, un oficial al băncii centrale a sugerat că tot răul este spre bine: deprecierea zlotului, care este asociată accelerării inflaţiei, face bine economiei prin impulsionarea exporturilor. Banca centrală poloneză este considerată un aliat al guvernului. În Ungaria, partidul de guvernământ a dezlănţuit un nou val de cadouri electorale costisitoare în timp ce banca centrală a avertizat asupra pericolului ca inflaţia să nu fie chiar aşa de trecătoare pe cât spune guvernul că va fi. Banca centrală maghiară desfăşoară cea mai agresivă campanie de scumpire a creditului din UE prin creşterea dobânzilor de politica monetară, principalul instrument de domolire a inflaţiei, ajunsă şi în Ungaria la niveluri record. Forintul se duce nepăsător în jos.

În Cehia, banca centrală n-a ezitat să explice că se teme mai mult de inflaţie decât de încetinirea creşterii economice - creşterea dobânzilor tinde să încetinească avansul economiilor - şi se pregăteşte de o majorare de amploare a dobânzilor, spun analiştii. În Turcia, unde inflaţia atinge niveluri de două cifre, iar lira are tendinţa să se prăbuşească, au­to­ri­tăţile au dezlănţuit o campanie de cu­min­ţire a economiştilor care pun la îndoială datele oficiale privind creşterea preţurilor şi susţin că inflaţia este de fapt dublă, adică de 40%.

Recent, viceguvernatorul băncii centrale poloneze Marta Kightley s-a întâlnit online cu omologii din Cehia, Slovacia, Ungaria şi Croaţia, ocazie cu care le-a spus acestora că deprecierea recentă a zlotului ajută economia poloneză, acţionând ca amortizor pentru şocurile externe, cum sunt cele din prezent, scrie Bloomberg.

O monedă în depreciere face ca exporturile acelei ţări să fie mai ieftine pe pieţele internaţionale, unde sunt vândute de obicei într-o monedă mai puternică, euro sau dolar. Comentariile de sprijin pentru deprecierea monedei poloneze coincid cu scăderea zlotului faţă de euro la cel mai mic nivel din primăvară încoace.

Insistenţa oficialilor de a ţine dobânzile aproape de zero, cu toate că băncile centrale din Ungaria şi Cehia îşi înăspresc politicile monetare, iar inflaţia este la cea mai de sus cotă din ultimii 20 de ani, a apăsat pe zlot. Kightley a folosit inflaţia şi ca argument contra aderării la zona euro, spunând că adoptarea euro „ar crea probleme pentru Polonia“ în faţa politicii monetare ultralaxe a BCE. „Inflaţia noastră tinde să fie mai mare decât cea din zona euro şi de aceea pe termen lung noi avem nevoie de dobânzi mai mari.“ În Ungaria, premierul Viktor Orban a promis o majorare de 20% a salariului minim pe economie şi returnări de taxe echivalente cu peste 1,7 miliarde euro către părinţi.

În alegerile de anul viitor Orban va încerca să câştige cel de-al patrulea mandat, însă pentru prima dată în lupta sa electorală probabil că va avea de înfruntat o opoziţie adevărată. Promisiunile electorale se adaugă altor cheltuieli considerate populiste care măresc deficitul bugetar, apasă de forint şi dau energie inflaţiei. Forintul s-a depreciat luna aceasta cu 1,3% faţă de euro, a doua cea mai mare scădere, după cea a zlotului, din grupul monedelor est-europene, notează Bloomberg.

Luna aceasta este a patra consecutivă în care banca centrală a Ungariei, care a avertizat asupra pericolului cheltuielilor excesive, a încercat să domolească inflaţia prin majorări de dobânzi, dar într-un ritm mai lent ca până acum. Însă viceguvernatorul băncii centrale maghiare Barnabas Virag a avertizat asupra riscului unei accelerări persistente a inflaţiei. Un pericol este ca scumpirile persistente să deraieze revenirea economică. Ca şi omologul polonez Kightley, Virag a evidenţiat faptul că băncile centrale mici sunt captive ale politicilor monetare ale băncilor centrale mari.

Însă spre deosebire de banca centrală poloneză, cea ungară nu mai este un aliat al guvernului. La banca centrală a Cehiei, scriu Reuters şi Bloomberg, creşte sprijinul pentru accelerarea  majorării dobânzilor la următoarea şedinţă de politică monetară, de pe 30 septembrie. Tomas Holub, oficial al băncii centrale, a spus că instituţia ar putea executa cea mai mare creştere de dobândă din 1997 încoace. Acest lucru l-a neliniştit pre premierul Andrej Babis, care va căuta să fie reales în octombrie. El a avertizat că dobânzile mai mari vor face ca împrumuturile să fie mai scumpe pentru gospodării şi afaceri. Ministrul finanţelor Alena Schillerova şi-a arătat deschis opoziţia faţă de majorările de dobânzi. În Cehia, riscul ca inflaţia să scape de sub control este accentuat de o criză acută de forţă de muncă. Penuria de mână de lucru duce la majorarea salariilor, iar acest lucru înseamnă şi mai multă inflaţie.

În Turcia, inflaţia este de mult scăpată de sub control, însă guvernul încearcă să pară stăpân măcar de aparenţe. Biroul central de statistică a deschis un proces penal contra unui grup de economişti care au calculat că inflaţia reală este dublă, de 40%, faţă de nivelul anunţat de statisca oficială. Cu alte cuvinte, preţurile ar creşte de două ori mai rapid decât lasă oficialităţile să se înţeleagă, fapt simţit de altfel şi de consumatori, scrie Bloomberg. Guvernul lui Recep Tayyip Erdogan se laudă cu cea mai mare creştere economică din ultimele două decenii în trimestrul doi,  însă sondajele arată că mulţi turci nu simt că beneficiază de roadele acestei reveniri record deoarece inflaţia şi rata şomajului sunt foarte mari.

Mulţi nu mai cred în cifrele oficiale. Iar situaţia în care este banca centrală nu-i ajută cu încrederea. Erdogan este adeptul creditului cât mai ieftin şi face permanent presiuni asupra băncii centrale să ducă sau să ţină jos dobânzile. Guvernatorii care au refuzat să facă acest lucru au fost demişi. De câteva ori, nici cei puşi în loc de Erdogan n-au putut ţine dobânzile jos. Noul guvernator, un fost comentator de ziar care sprijină strategiile economice ale preşedintelui, tocmai a redus ieri dobânda de politică monetară la 18% (la o inflaţie oficială de peste 19%). Lira turcească a reacţionat ca de obicei: a mai marcat un minim istoric faţă de dolar. Nemulţumirea populară faţă de Erdogan s-a văzut în alegerile trecute, când opoziţia a reuşit să câştige unele din cele mai populate oraşe. Acum se scumpesc chiriile şi alimentele, semne că problemele din economie sunt de structură şi nu superficiale.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO