Blocajele provocate de pandemie au afectat toate sectoarele economice în Europa de Est, în unele ţări mai dur, în altele mai slab, cu efecte distructive asupra locurilor de muncă şi salariilor. Iar şocul va fi de durată la nivelul consumului şi puterii de cumparare. În Cehia, spre exemplu, criza reprezintă sfârşitul erei cu creşteri rapide ale salariilor, spun analiştii. Pentru Ungaria este aşteptată o rată a şomajului de 7-8%, în codiiţiile în care încetinirea economică de dinainte de pandemie şi cutremurul de acum au distrus sute de mii de locuri de muncă. Acolo, însă, amploarea dezastrului este mascată de datele statistice.
În Cehia, cea mai matură economie din estul UE şi ţara europeană cu cea mai mică rată a şomajului înainte de criză, creşterile salariale au încetinit de la 6,2% în ultimul trimestru al anului trecut la 5% în primele trei luni ale acestui an, când efectele economice ale pandemiei au început să se facă simţite. Încetinirea va continua, probabil, dar al doilea trimestru va fi cel mai dificil, scriu analiştii de la ING. În T1, salariul mediu brut lunar a fost de 34.077 de coroane (1.281 euro), depăşind pragul de 34.000 de coroane pentru prima dată. ING remarcă dificultatea de a reda o imagine clară a efectelor pandemiei asupra salariilor şi şomajului având ca reper metodologiile oficiale de calcul, descrise a fi chiar înşelătoare în cazul Ungariei. Acolo, din cifrele institutului naţional de statistică reiese că avansul salariilor brute lunare a încetinit cu 9% în martie, în ritm anualizat, la 400.400 forinţi (1.147 euro), potrivit Budapest Business Journal. Martie este a patra lună de încetinire. În Polonia, cea mai mare economie din regiune, salariul mediu brut lunar la nivelul întregii economii a fost de 5.331 zloţi (1.204 euro) în primul trimestru. Salariul mediu brut lunar din sectorul privat s-a situat la 5.285 de zloţi (1.160 euro) în aprilie, după o scădere de aproape 2% faţă de aceeaşi lună a anului trecut şi de 3,7% faţă de martie. În România, salariul mediu nominal brut în luna aprilie a fost de 5.201 lei (1.075 euro), cu 185 lei (-3,4%) mai mic decât în luna martie.
Se poate spune deci că România a intrat în criză cu cele mai mici salarii din clubul economiilor mari din regiune. În Cehia, spun analiştii de la ING, încetinirile salariale din primul trimestru în raport cu cel anterior au atins o mare parte din sectoarele economice. În unele cazuri - imobiliare, cultură şi divertisment - s-au constatat diminuări şi în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce reflectă baza înaltă de pe care au primit lovitura. Clar este că avansurile rapide din ultimii 5-6 ani şi-au terminat energia odată cu această pandemie şi cu incertitudinile asociate, scriu analiştii de la ING. În primul trimestru, încetinirile nu au fost incredibil de pronunţate deoarece pandemia a afectat doar sfârşitul perioadei şi doar anumite sectoare, dar retragerea va fi mai pronunţată în trimestrul doi. Banca centrală se aşteaptă la o scădere anualizată de 2%, dar rezultatul va reflecta nu doar problemele din economie, ci şi motive tehnice, cum ar fi excluderea bonusurilor şi alocaţiilor de la calcularea salariului. Estimările analiştilor plasează încetinirea creşterii salariilor anul acesta la 1,7-5,7%. ING preconizează un avans de 3% pentru anul viitor, după o creştere marginală în 2020. Cum inflaţia va rămâne peste 2%, creşterea reală va fi minimă. Rămâne de văzut ce presiuni vor face sindicatele. Penuria de forţă de muncă le-a ajutat în ultimii ani în negocieri. Criza s-ar purea să fi schimbat avantajele.
Despre Ungaria, specialiştii spun că imaginea de piaţă a muncii sigură este o iluzie. Rata oficială a şomajului a fost de 3,8% în aprilie, dar în realitate ea ar putea fi de 6%. Aceasta pentru că datele salariale nu-i includ pe cei care acum lucreză part-time din cauza coronacrizei. Apoi, metodologia de calcul are o problemă. În primul rând, datele acoperă o medie a unei perioade de trei luni, astfel că atunci când se vorbeşte despre şomajul din aprilie, perioada de raportare este februarie-aprilie. Apoi, calculele sunt făcute pe baza definiţiei Organizaţiei Mondiale a Muncii, conform căreia şomeri sunt aceia care şi-au pierdut locul de muncă, caută activ de muncă sau n-au putut începe o slujbă nouă în două săptămâni. Într-o criză ca aceasta, definiţia face imposibilă măsurarea şomajului. În perioada februarie-martie au fost desfiinţate 129.000 de posturi, iar anterior 170.000. Potrivit datelor oficiale, numărul celor în căutarea unui loc de muncă s-a situat la 331.000 de persoane. Prin urmare, rata reală a şomajului este mai degrabă în jurul a 6%.
Iar indicatorul este aşteptat să urce semnificativ în următoarele luni. Şi chiar dacă activitatea economică se va îmbunătăţi în ultimul semestru, piaţa muncii va rămâne în urmă. De aceea, analiştii de la ING se aşteaptă la creşterea şomajului la 7-8% până la finalul anului. Statisticile privind salariile sunt la fel de problematice în actualul peisaj economic, făcând dificil de înţeles povestea de ansamblu. Salariile nete şi brute au crescut cu 9% în ritm anualizat în martie, ceea ce reprezintă o încetinire de 0,1 puncte procentuale. Un avans de 9% pare o bază suficient de solidă pentru susţinerea consumului. Însă realitatea este că statistica salarială îi acoperă doar pe cei care lucrează full-time. Problema este că datele statistice oficiale sugerează că puterea de cumpărare nu s-a schimbat, în timp ce în realitate aceasta a scăzut semnificativ. Până la sfârşitul lunii mai circa 120.000 de oameni (3% din forţa de muncă) aplicaseră pentru programul guvernamental de subvenţionare a salariilor. Privind înainte, deşi estimările oficiale dau creşteri salariale de 8-9% în următoarele luni, puterea de cumpărare va urca mult mai lent sau chiar va stagna. „Astfel, statisticile privind piaţa muncii sunt o iluzie“ concluzionează analiştii de la ING.
