In 2002, 20% din fabricile de confectii si-au transferat in strainatate toata sau o parte din productia lor. La randul lor, filaturile si vopsitoriile se supun procesului globalizarii. Pentru a ramane in Franta, oamenii de afaceri vor sa se indrepte spre produse cu o calitate mai ridicata.
Nu mai exista pantaloni sau camasi fabricati 100% in Franta, cu exceptia articolelor de lux. In acest moment, Marocul exceleaza la productia de pantaloni si jachete barbatesti, Tunisia la lenjerie, China s-a specializat in fabricarea tesaturilor din bumbac, iar Coreea de Nord si Vietnamul in salopete.
In 2002, in Franta, 20% din producatorii de confectii si-au trimis in strainatate o parte sau intreaga capacitate de productie. Bineinteles, procesul nu este unul aparut peste noapte, dar ritmul sau s-a accelerat, mai ales dupa ce s-a anuntat liberalizarea brutala a taxelor vamale de import, prevazuta pentru 1 ianuarie 2005. Astfel, China va putea sa exporte cantitati nelimitate de produse textile, si ca urmare producatorii francezi vor fi nevoiti sa reduca din costuri pentru a putea ramane competitivi.
In acest context, mai multe companii au decis sa suspende activitatea. In aceasta situatie se gasesc unele companii din bazinul nordic (textile industriale), regiunea Ron-Alpi (fibre sintetice), Pirinei (tricotaje) sau din muntii Vosgi (bumbac). Salariile din acest sector s-au diminuat, iar companiile raman fara know-how. Compania CDT, apartinand grupului VEV, a vandut la licitatie la inceputul acestei luni, dupa ce a fost inchisa, razboaiele de tesut, tesaturile si alte echipamente. Cumparatorii? Concurentii turci, marocani, algerieni si pakistanezi...
Se prefera strainatatea
Inca din anii '60, companiile franceze si-au "cusut hainele" in principal in Tunisia si Maroc. Astazi, isi muta din nou capacitatile de productie, de aceasta data in China, Europa Centrala si Turcia. Principalii furnizori de confectii ai Frantei sunt Romania, Bulgaria, Marocul si Tunisia, conform estimarilor Uniunii Industriei Textile (UIT).
Costul fortei de munca ramane un factor decisiv pentru procesul delocalizarii. In Franta, salariile reprezinta 60% din costul de productie al articolelor de imbracaminte, iar in ceea ce priveste tesaturile, 40% din cost reprezinta salarii, acest sector consumand mai mult capital. Acestea sunt motivele pentru care companiile de renume cauta in special statele care dispun de forta de munca multa si ieftina.
Comertul cu imbracaminte reprezinta 3,3% din schimburile comerciale din lume (195 miliarde de dolari, in cifre absolute, in anul 2001). In companiile producatoare de fire si tesaturi sunt angajate 16,4 milioane de persoane, iar alte 11,2 milioane produc confectii. Numarul de persone specializate in acest domeniu a crescut din ce in ce mai mult in ultima vreme in Indonezia, Thailanda, Filipine, China si India.
Sindicatul UFIH spune ca intre 1986 si 2001, numarul de angajati din industria textila franceza a scazut cu 63%, ceea ce inseamna 134.000 de locuri de munca. In 2001, mai ramasesera doar 1000 de firme cu mai mult de 20 de angajati si in jur de 4.500 de companii cu mai putin de 20 de salariati. Cifrele din 2002 nu au fost facute publice deocamdata.
Balanta comerciala a acestui sector, in 2002, se confrunta cu un deficit de 3,4 miliarde de euro. In 15 ani, importurile au crescut cu 158%, in acelasi timp exporturile crescand cu numai 40% (in euro, la preturi constante). Importurile de articole de imbracaminte provenite din statele in curs de dezvoltare s-au majorat cu 279%.
Masuri radicale
In fata acestei evolutii, producatorii francezi au inceput sa ia masuri radicale pentru a supravietui. "Companiile noastre sunt adesea prea mici, nu detin echipamente adecvate pentru a concura cu strainatatea", spune Jacques Brunon, director la Synextile, companie cu 800 de angajati, care produce ornamente vestimentare.
El a abandonat acele operatiuni care puteau fi realizate cu un cost mai mic, pe care le-a "trimis" in Madagascar, in Sri Lanka si in China. Brunon a infiintat companii in Tunisia si chiar si in China, deoarece, spune el, "daca nu ne urmam clientii in Asia, ii pierdem". Astfel, grupul sau s-a dezvoltat, dar "numai datorita activitatilor cu o mai mare valoare adaugata".
Urmand aceeasi logica, Togonal, care se ocupa cu imprimarea materialelor textile, face tot posibilul sa se mentina pe piata si propune tesaturi pentru care nu exista concurenta, deoarece strainii nu le pot confectiona. Compania sa, cu 75 de angajati, si-a dublat cifra de afceri in ultimii doi ani. "Angajatii nostri muncesc 45 de ore pe saptamana, din care 10 fiind ore suplimentare si platite corespunzator", a declarat pentru Le Monde Herve Haezbrouck, directorul general al companiei.
In ansamblu, cifra de afceri a companiilor franceze a ramas la acelasi nivel. "De aici rezulta ca ritmul de modernizare a capacitatilor de productie este bun", este de parere Francois-Marie Graus, responsabil pe probleme economice al UFIH.
anca.stoicescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
