Ajuns la putere cu promisiunea că va lupta cu patronatele, „duşmanul de clasă”, şi cu austeritatea, preşedintele Franţei, socialistul François Hollande, s-a văzut forţat să ceară companiilor private şi Berlinului ajutor pentru a relansa economia, iar ieri şi-a aruncat ţara într-o criză politică dizolvând guvernul dominat de miniştri rebeli care i-au criticat deraiajul politic. Hollande este la a doua remaniere guvernamentală şi nici patronatele şi nici populaţia nu mai au încredere în promisiunile lui.
Protagonistul crizei politice este ministrul economiei Arnaud Montebourg, cel care ar fi trebuit să vindece deficitul cronic de competitivitate al economiei franceze. El a atacat în weekend politicile lui Hollande spunând că reducerea forţată a deficitului bugetar în condiţii de anemie economică măreşte numărul şomerilor, alimentează extremismul politic şi riscă să readucă economia în recesiune. Montebourg, care nu şi-a ascuns intenţia de a deveni preşedinte, susţine că sunt posibile politici alternative prin care să fie stimulat consumul în gospodării. „Prioritatea trebuie să fie ieşirea din criză, iar reducerea dogmatică a deficitelor ar trebui să fie lăsată pe plan secund“, a spus Montebourg într-un interviu pentru Le Monde.
Cine este ministrul rebel Arnaud Montebourg, provocatorul multirecidivist care a zdruncinat din temelii guvernul socialist francez
Adept al „capitalismului cooperativ”, „cavaler” al deglobalizării, teoretician al celei de-a VI-a Republici, ministrul economiei Arnaud Montebourg care încarnează aripa de stânga a Partidului Socialist nu este la prima bravadă în guvernul preşedintelui francez François Hollande, scrie Le Figaro.
Cu orientarea sa spre extremitatea stângă a Partidului Socialist (PS), Arnaud Montebourg a fost un fel de contramăsură pentru premierul Valls, acesta situându-se în dreapta spectrului politic socialist. Montebourg nu ştie să-şi măsoare cuvintele, vorbeşte deschis şi şi-a construit o poziţie în Partidul Socialist deloc de neglijat pentru preşedintele Hollande, şeful guvernului socialist. În alegerile interne din 2011 ale partidului, ministrul s-a plasat pe locul trei, cu 17% din voturi. Poziţia i-a permis să se remarce prin mai multe acte de bravadă, de rebeliune politică, trecute în revistă de Le Figaro.
