Business Internaţional

China şi-a făcut un obicei din a influenţa deciziile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: a făcut-o şi pentru a împiedica declararea stării de urgenţă în cazul epidemiei din Wuhan

Străzi aproape pustii în Shanghai, unul dintre cele mai mari oraşe din China. Oamenii se tem să nu se îmbolnăvească cu virusul Wuhan.

Străzi aproape pustii în Shanghai, unul dintre cele mai mari oraşe din China. Oamenii se tem să nu se îmbolnăvească cu virusul Wuhan.

Autor: Bogdan Cojocaru

02.02.2020, 19:33 991

La începutul epidemiei cu virusul Wuhan, guvernul chinez a dat asigurări că totul este sub control. La fel a lăsat impresia şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care pe 22 ianuarie nu a declarat situaţie de urgenţă pentru sănătatea publică de importanţă internaţională. Beijingul s-a opus ferm unei astfel de declaraţii. Considerentele politice au avut întâietate în faţa argumentelor ştiinţifice.

O săptămână mai târziu, când a fost clar că epidemia a scăpat de sub control, în pofida carantinelor impuse în mai multe oraşe chineze şi a restricţiilor de mişcare, OMS a declarat urgenţă publică globală epidemia provocată de coronavirusul din China 2019-nCoV. Epidemia afectase deja aproape 10.000 de persoane din state de peste tot din lume şi omorâse 200 de persoane. Să fi grăbit OMC răspândirea virusului cedând voinţei Chinei? Despre cum Beijingul a făcut presiuni asupra OMS scrie publicaţia franceză Le Monde.

Reuniţi într-o teleconferinţă miercuri 22 ia­nuarie pentru a dezbate situaţia creată de epidemia cauzată de noul coronavirus 2019-nCoV, membrii comi­tetului de urgenţă al OMS s-au împărţit în două tabere opuse în ceea ce priveşte răspunsul pe care ar fi trebuit să-l dea directorului general al instituţiei. 

„Nu declar urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională“, a spus, astfel, Tedros Adhanom Ghebreyesus, mai cunoscut ca doctorul Tedros, reconvocând pentru a doua zi o reuniune a comitetului de urgenţă. Şe­dinţa nu a avut ca rezultat o altă poziţie. De aceea, doctorul Tedros şi-a menţinut de­cizia pe 23 ianuarie, atră­gând atenţia asupra „diviziu­nilor de opinie dintre membrii comitetului de urgenţă în privinţa chestiunii“. El a precizat că există o urgenţă sanitară, dar în China, situaţia nefiind încă de natură să atragă impunerea „unei urgenţe sanitare mondiale“ şi că „epidemia reprezintă un risc foarte ridicat în China şi un risc ridicat la nivel regional şi mondial“. În alocuţiunea sa pentru presă privind reu­niunea comitetului de urgenţă, directorul general a încercat să prevină criticile: „Ţin să reamintesc că faptul că nu declar urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională astăzi nu trebuie luat ca un semn că OMS nu crede că situaţia este gravă sau că nu o luăm în serios. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr“.

O astfel de concluzie nu a fost acceptată în unanimitate de oamenii de ştiinţă şi de comentatorii care au urmărit dezvoltarea epidemiei. Tă­cerea strictă este regula la OMS şi printre membrii comi­tetului de urgenţă. Însă, potrivit informaţiilor obţinute de Le Monde de la mai multe surse de naţionalităţi diferite, decizia OMS a fost rezultatul împotrivirii categorice din partea Chinei şi a aliaţilor acesteia, care au făcut presiune asupra membrilor comitetului conducerii Organizaţiei. OMS dispune de un instru­ment juridic, Regu­lamentul Sanitar Internaţional (RSI), care a fost deja reformat în 2005 ca reacţie la disimulările Chinei timp de mai multe luni, în privinţa informaţiilor despre epidemia de SARS (sindromul respirator acut sever) izbucnită în noiembrie 2002 în provincia Guangdong, care are peste 113 milioane de locuitori.

Noua versiune este mai restrictivă pentru statele membre. Prin RSI -2005, OMS s-a dotat cu „un instrument juridic internaţional care are forţă coercitivă pentru 196 de state din întreaga lume, prin urmare asupra tuturor membrilor OMS. Scopul său este de a ajuta comunitatea internaţională să prevină şi să răspundă la riscurile grave pentru sănătatea publică, susceptibile de a se răspândi peste graniţe şi de a constitui o ameninţare la nivel mondial“, se specifică pe site-ul organizaţiei. Doctorului Tedros nu-i place modul în care actualul RSI forţează organizaţia să ia decizii bilaterale - „verde sau roşu“, notează Financial Times. „Ar trebui să fie şi o poziţie intermediară: verde, galben şi roşu“, a spus el. China s-a folosit de această situaţie în favoarea sa.

Nu toate deciziile OMS sunt luate pe baza a ceea ce se întâmplă în lumea biologică, a explicat pentru The Telegraph Yanzhong Huang, expert în sănătate publică la Council on Foreign Relations. Anterior, insistenţa Beijingului a convins OMS să includă remedii tradiţionale chineze pe lista sa cu medicamente. Tot sub presiunile Chinei, Taiwan este exclusă de trei ani de pe lista ţărilor care primesc recomandări de la Organizaţie. Unii specialişti au sugerat că această situaţie reflectă eforturile Chinei de a-şi mări influenţa în organizaţiile internaţionale importante.

Frances Eve, director la organizaţia Apărătorii Drepturilor Omului în China, apreciază că „strategia Chinei este de cuceri poziţii mai proeminente în organizaţii interguvernamentale, pe care le foloseşte pentru a promova interesele chineze“.

Între timp, guvernul SUA şi-a avertizat cetăţenii asupra călătoriilor în China, virusul apare în tot mai multe state europene, creşte numărul de companii aeriene care-şi suspendă zborurile către şi din China, iar Rusia şi-a închis graniţele cu China pentru oameni.

Specialiştii de la Bloomberg estimează că epidemia pornită din Wuhan ar putea frâna creşterea economiei chineze la 4,5% în primul trimestru, rezultat cu 1,5 puncte procentuale mai mic decât estimările. China este a doua economie ca mărime la nivel mondial.

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO