Preţurile petrolului, lichidul vital al economiei globale, au urcat cu aproape 45% în primele şase luni ale anului, odată cu explozia cotaţiilor celor mai multe materii prime şi cu retragerea pandemiei, iar de pe baza de optimism astfel creat sunt lansate speculaţii că ţiţeiul va ajunge la 100 de dolari barilul în 2021. Sunt bani mulţi în joc pentru producători, mai ales că cererea urcă, dar şi pentru traderi.
Recent, CEO-ul de la Trafigura Jeremy Weir a declarat că există şanse ca preţurile petrolului să urce la 100 de dolari pe baril, de la 74-75 de dolari în prezent. Trafigura Group, o multinaţională elveţiană, este cel mai mare trader privat de petrol din lume şi principalul trader de metale. Este, prin urmare, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe aceste pieţe, achiziţionând de la producător şi asigurând cumpărătorul final că va primi marfă când are nevoie.
Dar este şi unul dintre cei mai controversaţi, fiind implicat într-o multitudine de scandaluri, printre care exportul de substanţe periculoase în Olanda, depozitarea de deşeuri toxice în Coasta de Fildeş, vânzarea de combustibili toxici în Africa şi manipularea preţurilor ţiţeiului în Malta.
The Guardian a scris în mai 2020 că autorităţile americane investighează Trafigura pentru corupţie şi manipularea pieţei în conexiune cu tradingul de petrol. Traderii sunt componente vitale ale pieţei, unii deţinând sau controlând, şi aici este cazul Trafigura, capacităţi de transport, de export şi de stocare. Prin intermediul lor petrolul curge dintr-o parte în alta a economiei.
Preţurile sunt importante pentru profitul lor, dar mai importantă este direcţia cotaţiilor. Astfel, atunci când o companie de trading face proiecţii privind preţurile sau cotaţiile, este într-un fel în conflict de interese pentru că poate influenţa piaţa în folosul ei. Saad Rahim, economistul-şef de la Trafigura, a estimat recent că majorările preţurilor materiilor prime vor continua, potrivit MarketWatch.
Vor ajunge, într-adevăr, preţurile petrolului la 100 de dolari pe baril? Piaţa ţiţeiului este una aparte. Preţurile reflectă doar în parte raportul dintre cerere şi ofertă pentru că producţia este controlată de un grup restrâns de ţări producătoare, OPEC, la care se adaugă Rusia. Prin urmare, piaţa este una monopolistică şi infuenţată de capriciile producătorilor mari. Ei pot controla cotaţiile prin tăierea sau creşterea livrărilor în funcţie de interese.
Însă OPEC plus Rusia nu sunt un grup omogen. Anul trecut, când pandemia bloca economia globală, ducând la prăbuşirea cererii, Arabia Saudită şi Rusia au intrat
într-un război al preţurilor, saudiţii neacceptând reducerile de producţie propuse şi aplicând diverse discounturi pentru a câştiga cotă de piaţă.
Astfel, petrolul a ajuns să atingă temporar cote negative, semn că traderii se temeau că n-or să mai aibă spaţii de stocare pentru excesul de petrol de pe partea de ofertă.
Zilele trecute se părea că un alt război al preţurilor este pe cale să izbucnească între membrii OPEC plus, de data aceasta pentru creşterea producţiei, scopul fiind temperarea creşterii cotaţiilor astfel încât să fie înlăturat ceea ce a devenit un obstacol în calea revenirii unei economii globale atinse de inflaţie. Unii analişti cred că optimismul de pe piaţa petrolului este exagerat. Spre exemplu, Oilprice.com scrie că rafinăriile din China au început deja să-şi consume ţiţeiul din rezerve, ceea ce ar putea însemna reducerea cererii din partea celui mai mare importator de combustibil din lume.
La nivel geopolitic, există posibilitatea ridicării sancţiunilor aplicate industriei petroliere iraniene, caz în care pe piaţă intră un producător major, ceea ce va crea ofertă suplimentară. Apoi, pe măsură ce preţurile urcă s-ar putea să-şi revină şi industria petrolului de şist din SUA, îngroşând producţia globală.
Tot Oilprice.com a remarcat şi că pe piaţă se observă tendinţa ca veştile uşor pozitive să provoace reacţii exagerate, în timp ce veştile descurajante sunt adesea ignorate. Într-un astfel de mediu, o schimbare bruscă a încrederii poate declanşa modificări de amploare ale preţurilor petrolului. Deşi nu este clar de unde va veni o astfel de schimbare, cu siguranţă că aceasta se va produce înainte ca preţurile să atingă 100 de dolari barilul, nivel atins ultima dată în 2014.
Analiştii de la Vanda Insights cred că piaţa foloseşte SUA ca model pentru direcţia economiei globale. Însă SUA şi-au revenit aproape miraculos, şi din pandemie şi economic, ceea ce cu greu se poate spune despre alte regiuni ale globului. De aceea, scriu analiştii, scenariul pieţei pentru economia globală s-ar putea să fie nerealist, însemnând că actuala creştere a cererii pentru petrol nu va mai continua mult.
