Cererea de protectie impotriva falimentului depusa de Air Canada in luna aprilie a acestui an, compania avand datorii de 13 miliarde de dolari canadieni, a lezat in mod serios mandria canadienilor. Totusi, in momentul in care canadienii au vazut ca un grup de investitii despre care se stiau foarte putine lucruri lupta pentru a obtine un rol de seama in procesul de restructurare al acestei companii, acestia nu au mai incercat un simplu sentiment de dezamagire, ci si unul de soc.
Decizia cu privire la soarta companiei aeriene este asteptata in urmatoarele zile, iar lupta pentru control s-a transformat intr-o cursa cu doi participanti. Favoritul este considerat Victor TK Li, fiul magnatului asiatic Li Ka-Shing, pentru ca acesta este cetatean canadian. Rivalul acestuia este Cerberus, un fond de pe Wall Street.
Numai trei capete?
Cerberus este putin cunoscut in afara inaltului mediu al finantelor. Majoritatea canadienilor nu au auzit de el pana acesta nu a inceput sa cumpere datoria Air Canada. Numele sau, insa, inspirat din mitologie, al cainelui cu trei capete ce pazeste intrarea in Hades, i se potriveste ca turnat datorita modului agresiv in care acesta urmareste obtinerea de profit si stilului sau secretos, caracteristici ce i-au adus o reputatie de temut in unele medii.
In ultimii cativa ani, grupul a incheiat o serie de tranzactii in intreaga lume ce au totalizat mai multe miliarde de dolari. Astfel, acesta detine o parte considerabila din datoriile MCI WorldCom, grupul american de telecomunicatii intrat in faliment, a preluat recent controlul asupra Aozora, una dintre cele mai mari banci japoneze in schimbul unei sume de 850 milioane de dolari, jucand in acleasi timp un rol esential in recenta batalie corporatista purtata in jurul Cordiant, grupul londonez de media. Grupul a fost aproape singurul jucator ce a iesit in castig din aceasta batalie: dupa ce a platit 60 milioane de lire sterline pe datoriile grupului, acesta i-a obligat pe ceilalti participanti sa cumpere aceste datorii in schimbul unei sume d 90 milioane de lire sterline.
Ritm furios
Pe de alta parte, Cerberus a castigat controlul asupra unor companii din domenii foarte variate, cum ar fi grupul din domeniul sportului Fila si compania de imbuteliere Anchor Glass. Cerberus a creat un consortiu in valoare de 850 milioane de dolari pentru a achizitiona divizia de creditare a Conseco, a preluat controlul asupra ANC, si a patruns in Canada prin preluarea controlului asupra Teleglobe Canada, operatorul international din domeniul telecomunicatiilor.
Acest ritm "furios" de incheiere de tranzactii i-a castigat fondului admiratia celor care cred ca fondurile private de actiuni, si in special cele care au ca tinta active ale unor companii aflate in dificultate, joaca un rol important in procesul de restructurare a companiilor. Totusi, in acelasi timp, strategia fondului a dat nastere si unui sentiment de neliniste in randul altora.
Unul dintre factorii care au asigurat succesul grupurilor de genul Cerberus este capacitatea de a crea in jurul lor o atmosfera de mister, folosindu-se in acelasi timp de propria reputatie pentru a incheia acorduri avantajoase. Totusi, concentrarea asupra profitului devine mai degraba un handicap decat un punct forte. Pana la urma, cine din randul institutiilor de reglementare, al sindicatelor si principalelor companii este dispus sa faca afaceri cu un astfel de grup misterios si dur?
Intrebarea pe care si-o pune din ce in ce mai des un astfel de grup este daca un fond de pe Wall Street isi poate schimba imaginea. Oficialii de la sediul din Manhattan al fondului insista ca raspunsul la aceasta intrebare este unul pozitiv.
Grupul a evitat in mod traditional media, insa Mark Neporent, directorul financiar al fondului este unul din putinii oficiali ai acestuia dispusi sa rupa tacerea, chiar daca intr-o mica masura. Acesta spune ca imaginea Cerberus este gresit inteleasa, fiind diferita de realitate.
Miza pe dificultate
Fondul nu a intentionat dintotdeauna sa se prezinte in aceasta lumina. A fost creat in 1992, cand Stephen Feinberg, un fost bancher din cadrul Drexel Burnham Lambert, a pus bazele un mic fond de risc impreuna cu alti patru parteneri pentru a face tranzactii in domenii cum ar fi obligatiunile cu randament ridicat. Investitiile au venit rapid de pe Wall Street, iar pe masura ce fondul lui Feinberg s-a extins, acesta s-a folosit de cunostintele legate de companiile aflate in dificultate pentru a deveni activ in alt domeniu, si anume creditarea companiilor cu risc inalt sau aflate deja in faliment la rate avantajoase.
Treptat, grupul s-a extins in domeniul actiunilor private, domeniu ce nu se concentreaza in special asupra achizitionarii de datorii spre tranzactionare, cat mai ales asupra castigarii controlului asupra unor companii cu scopul de a le restructura pe termen lung. Astfel, este nevoie de un stil diferit de management, fondurile private de actiuni incercand de obicei sa gaseasca metode de a coopera cu directorii de companii.
La inceput, tintele fondului au fost reprezentate de companii mici, aflate in dificultate, ca de exemplu Komag. Dupa ce a achizitionat o mare parte din datoriile acesteia, fondul a cerut directorului companiei, T.H.Tan, sa participe la o discutie pe marginea preluarii companiei. In cele din urma, Cerberus a preluat grupul si l-a restructurat cu succes. Acum, Tan spune: "Sfatul meu pentru cei care vor sa incheie o tranzactie cu Cerberus este sa faca acest lucru de pe o pozitie avantajoasa si sa fie pregatiti sa lupte".
In prezent, fondul s-a extins atat de mult, incat detine o pozitie similara marilor jucatori din domeniul sau de activitate.
Conflict de interese
Observatorii din apropierea fondului sugereaza ca stilul caracteristic fondului Cerberus reflecta intr-o oarecare masura oportunismul fondatorului sau. In aceste zile, insa, dorinta obsesiva a lui Feberg de a iesi intotdeauna castigator nu este intotdeauna privita cu ochi buni. De exemplu, de trei ani el duce o lupta de ordin legal impotriva lui Sam Zell, un miliardar din Chicago, din cadrul Coram, un grup falimentar din domeniul sanatatii, ale carui obligatiuni sunt detinute in mare parte de Cerberus. Disputa a inceput in anul 2000, cand actionarii Coram, inclusiv Zell, au descoperit ca directorul ce supraveghea procesul de restructurare a Coram primea comisioane de consultanta si din partea Cerberus. Actionarii au declarat ca acesta reprezinta un conflict de interese si au cerut despagubiri de 320 milioane de dolari. Cerberus ii acuza la randul sau pe actionari ca incearca sa-si acopere propriile greseli de ordin financiar. Cerberus incearca sa rezolve disputa prin propunerea unui nou plan de restructurare si o anumita suma platita actionarilor.
Feinberg este extrem de admirat si in interiorul companiei, dar si de catre directorii companiilor controlate de Cerberus. Investitorii fondului, jumatate offshore, jumatate importante grupuri americane, par sa incerce acelasi sentiment, investind constant. "Daca Feinberg va dori sa exploreze noi domenii cu Cerberus, acesta va fi urmat de foarte multi," spune un investitor. Acum patru ani, revista Fortune estima averea neta a lui Feinberg la 275 milioane de dolari, multi sustinand insa ca aceasta este cu mult subestimata.
Nelipsitii politicieni
Compania insista asupra faptului ca nu va renunta la cultura ce o caracterizeaza, la misterul ce o invaluie. "Nu avem nevoie sa ne laudam cand obtinem un succes, spre deosebire de altii din sectorul nostru," declara Neporent.
Poate. Dar Cerberus imbratiseaza unele schimbari in mod subtil. Asemenea grupului privat de actiuni Carlyle cu sediul in Washington ce a angajat fosti politicieni de marca, cum ar fi John Major, George Bush Senior si James Baker, Cerberus a recunoscut importanta contactelor de ordin politic.
Astfel, acesta isi sporeste influenta in cadrul cercurilor politice angajand intermediari cu relatii, cum ar fi Dan Quayle, fostul vice-presedinte american, in pozitia de presedinte al operatiunilor sale globale. Printre activitatile desfasurate de Quayle se numara activitatile de lobby pe langa guvernul japonez in momentul lansarii ofertei pentru Aozora, discutiile purtate cu politicienii americani in legatura cu WorldCom.
In cazul Air Canada, Cerberus a ales sa colaboreze cu o firma de avocatura in cadrul careia lucreaza Brian Mulroney, fostul prim ministru canadian. De fapt, fondul incearca sa-si atraga simpatia sindicatelor companiei si a institutiilor de reglementare si sa se prezinte drept un partener de afaceri de incredere. Desi initial fondul a cumparat datoriile acestei companii, acum se crede ca acesta a vandut deja datoriile, promitand sa plateasca cel putin 700 milioane de dolari canadieni in schimbul unui pachet de actiuni a carui marime nu a fost specificata.
Unele companii rivale cred ca de fapt Cerberus nu a avut nici un fel de intentie serioasa. Totusi, oficialii Cerberus sustin cu tarie ca fondul incearca sa devina un investitor responsabil pe termen lung. Nu este clar, insa, aca aceste afirmatii vor reusi sa-i convinga pe actionarii Air Canada. Sindicatele companiei au acceptat reduceri salariale si masurile de disponibilizare, aflandu-se insa intr-o disputa aprinsa cu managementul companiei pe marginea fondului de pensii.
Daca Cerberus va esua, rivalii nu se indoiesc ca Cerberus va recurge din nou la strategia sa agresiva de achizitii. Insa daca acesta castiga, victoria sa va avea o valoare foarte mare pentru ca pe masura ce fonduile private de actiuni se etind in intreaga lume corporatista, acestora li se cere din ce in ce mai insistent sa iasa la lumina. Air Canada ar putea dovedi acestor fonduri ca este in interesul lor sa renunte la aerul de mister.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
