Cine va candida pentru a deveni succesorul cancelarului Angela Merkel a devenit acum clar, ca şi maldărul de probleme pe care viitorul câştigător le va moşteni, scrie Bloomberg.
Plecarea lui Merkel după aproximativ 16 ani petrecuţi în poziţia de cancelar german aduce în discuţie nu numai direcţia celei mai mari economii europene, dar şi balanţa puterii pe continent. Cu lumea definită într-o măsură din ce în ce mai mare de o rivalitate a marilor puteri reminiscentă din secolul XIX, câştigătorul alegerilor federale germane din septembrie se va afla în faţa unor cerinţe internaţionale de la bun început.
Administraţia Biden caută deja o poziţie clară din partea Berlinului cu privire la diverse probleme, de la China şi Rusia la lupta pentru control asupra tehnologiilor cheie. Pandemia adaugă un alt strat de presiune în condiţiile în care cursa pentru vaccinuri,dublată de consecinţele continue ale Brexitului semnalează o revenire la situaţia în care ţările acţionează pe cont propriu, o situaţie pe care Germania o respinge de mult.
Aceste poveri externe aterizează la uşa Berlinului înaintea a ceea ce va fi probabil cel mai imprevizibil vot de la scandalul de spionaj care a forţat demisia social democratului Will Brandt în 1974.
Problema acum este dacă viitorul cancelar va fi pregătit să clădească un nivel de responsabilitate globală pe măsura puterii dominante din Europa. Răspunsul urmează a fi dat de unul dintr-o serie de candidaţi relativ netestaţi în sfera internaţională.
Riscul este ca următorul leadership din Germania să se concentreze şi mai mult pe plan intern, lăsând Europa fără una dintre cele mai mari ancore pentru probleme care afectează continentul.
În timp ce blocul lui Merkel a scăzut deja în sondaje în acest an pe fondul luptei dintre Armin Laschet şi Markus Soeder, întreg impactul plecării cancelarului încă de-abia de-acum încolo urmează a fi resimţit, potrivit lui Jacob Kirkegaard, de la Peterson Institute for International Economics. Acest lucru înseamnă că alegerile germane rămân „incredibil de deschise“.
Olaf Scholz, ministru de finanţe în coaliţia lui Merkel şi candidat social democrat, are cea mai vastă experienţă, însă partidul său se situează de-abia pe locul trei. În condiţiile în care sondajele generale sugerează că Verzii vor avea un rol în guvern, acest lucru va însemna o poziţie mai dură cu privire la Rusia şi China, „semnalând că abordarea mercantilistă privitoare la politica externă a lui Merkel se apropie de final“, potrivit lui Kierkegaard.
„Germania are această problemă eternă, cred că din 1871, privitoare la ceea ce doreşte să fie şi la locul său în lume şi în Europa. Va fi interesant de văzut ce va face în această privinţă următorul cancelar“, arată Katja Hoyer, istoric.
