„Acum avem la Westminster un sistem care promovează guverne conservatoare pentru care noi, cei din Scoţia, nu votăm, guverne care impun politici ca Brexitul şi austeritatea, care ne fac rău.“
La doar câteva zile după ce conservatorii premierului britanic Boris Johnson, campionul Brexitului, au câştigat prin alegeri anticipate o majoritate clară în parlament, deschizând astfel clar linia frontului între Marea Britanie şi restul Uniunii Europene, un alt front se conturează în nord. Acolo, rezultatul votului a adus o victorie hotărâtă Partidului Naţional Scoţian, o formaţiune care visează la o Scoţie independentă. Va face Brexitul din Scoţia o nouă Catalonie? se întreabă The Washington Post.
Partidul Naţional Scoţian (SNP) nu vrea să aibă nimic de-a face cu politicile conservatoare, cu atât mai puţin cu Brexitul. În timp ce Johnson cere unitate, liderul SNP şi premierul Scoţiei Nicola Sturgeon, a reamintit dorinţa partidului ei de a-i scoate pe scoţieni la un nou referendum pentru independenţă. Ea se simte împuternicită să dezlănţuie forţele secesioniste de la alegerile generale de săptămâna trecută, în care partidul său a câştigat 80% din locurile din parlamentul scoţian. De aceea, spune liderul SNP, a asculta aspiraţiile pentru independenţă ale Scoţiei ţine de corectitudinea democratică. Alegerile scoţiene dau scoţienilor dreptul de a reveni asupra plebiscitului dacă patria lor va fi scoasă din Uniunea Europeană împotriva voinţei oamenilor, sună argumentul lui Sturgeon. Ea acceptă că Johnson a primit mandatul de a scoate Marea Britanie din UE, dar acest mandat nu se extinde asupra Scoţiei. Victoria SNP în nord este dovada acestui lucru.
„Nu puteţi ţine Scoţia în uniune împotriva voinţei ei. Dacă ar fi ca Regatul Unit să dăinuie, va fi doar prin consimţământul tuturor“, a declarat Sturgeon pentru BBC. „Iar dacă Boris Johnson este sigur pe cazul uniunii, atunci ar trebui să fie suficient de încrezător pentru a da curs cazului şi a lăsa oamenii să decidă.“
Pentru revista The Economist, un alt referendum pentru independenţa Scoţiei pare inevitabil. „Dacă cea mai importantă consecinţă a alegerilor generale din Marea Britanie va fi fragmentarea Uniunii Europene, a doua urmare ca importanţă va fi aceea că Regatul Unit s-ar putea să nu supravieţuiască“, arată prestigioasa revistă britanică. Aceasta a remarcat că prăpastia din ce în ce mai adâncă dintre politicile britanice şi cele scoţiene întăreşte poziţiile naţionaliştilor scoţieni.
Johnson a indicat că va respinge orice nouă cerere pentru un alt vot de separare. Conservatorii acestuia, şi alţii care sprijină Regatul ca uniune, spun că Scoţia a votat în 2014 să rămână în Regatul Unit şi că Regatul ca întreg tocmai şi-a ales un guvern conservator care are ca mandat scoaterea Regatului Unit din UE, ca întreg. Însă Sturgeon îşi construieşte atacul. Va începe prin prezentarea unei argumentaţii legale pentru independenţă. Apoi, parlamentul regional al Scoţiei va vota un proiect de lege care va reprezenta primul pas în procesul de a cere formal guvernului britanic să dea Scoţiei dreptul de a organiza un referendum.
În urmă cu cinci ani, Scoţia a mai parcurs acest drum, iar Westminsterul nu s-a împotrivit. Tabăra proindependenţă a pierdut atunci cu 45% din voturi. Însă Brexitul, căruia i se opun cei mai mulţi dintre alegătorii scoţieni, a încins spiritele printre naţionaliştii scoţieni. În 2014, cele trei partide principale din Marea Britanie, conservatorii, laburiştii şi liberal-democraţii, au colaborat pentru a susţine tabăra celor care s-au opus independenţei în Scoţia. Dar după o jumătate de deceniu agitată politic, cu o societate polarizată, este greu de imagitat un nivel similar de colaborare în cazul unui al doilea referendum.
În aceste condiţii, se acumulează energiile pentru un conflict constituţional exploziv care aduce aminte de cazul Cataloniei, regiunea din nord-estul Spaniei unde o mişcare secesionistă a organizat unilateral un referendum în 2017. Votul a fost ilegal din punctul de vedere al guvernului de la Madrid. Organizatorii au fost pedepsiţi, unii fiind condamnaţi la 9-13 ani de închisoare. Unii dintre liderii proeminenţi ai mişcării secesioniste au fugit în exil. În pofida acţiunilor în forţă ale Madridului, vocile separatiste nu au tăcut. Se fac auzite în demonstraţiile de amploare din Barcelona şi din alte oraşe catalane. Avocaţii independenţei Cataloniei spun că vor de la Madrid ceea ce Scoţia a obţinut de la Westminster în 2014: dreptul legal de a ţine un referendum. Guvernanţii spanioli ignoră precedentul britanic şi scot la înaintare ideea că mişcarea catalană este neconstituţională. Sondajele de opinie arată că sprijinul pentru independenţă în rândul populaţiei este de puţin sub 50% atât în Scoţia, cât şi în Catalonia, deşi considerabil mai mulţi oameni sunt deschişi la ideea de referendum. Sturgeon spune că nu va juca pe cartea dezbinării, strategia care a cauzat scenele de haos din 2017 din Catalonia. Dar este de neclintit când vine vorba de dreptul Scoţiei de a decide pentru propria independenţă. Analiştii văd o posibilitate mare ca liderul scoţian şi Johnson să se angajeze în următoarele luni într-o bătălie a legii.
„Sistemul de la Westminster nu lucrează în favoarea Scoţiei şi nu o face de foarte mult timp“, a explicat Sturgeon într-un interviu pentru Washington Post. „Acum avem la Westminster un sistem care promovează guverne conservatoare pentru care noi, cei din Scoţia, nu votăm, guverne care impun politici ca Brexitul şi austeritatea, care ne fac rău.“
