Business Internaţional

Cât de mult va ţine inflaţia? Cât de sus se vor duce preţurile? Vor continua să urce şi când economia va încetini? Vor fi ajunse din urmă de salarii? Va veni temuta stagflaţie? Singura certitudine este că nu poate fi exclus nici un colaps financiar, nici o explozie a inflaţiei

Cu doar şase luni în urmă băncile centrale, analiştii şi investitorii de pe bursele financiare se întrebau dacă revenirea economică nu va aduce cumva şi mult dorita inflaţie. Acum, preţurile cresc mai rapid decât oricând după marea criză financiară şi depăşesc aşteptările, iar întrebările la care toţi caută răspuns sunt cât o să mai ţină inflaţia şi cât de sus vor ajunge preţurile. Sau salariile.

Cele mai puternice bănci centrale, dar şi preşedintele SUA Joe Biden asigură că valul de scumpiri va dura până cel mult anul viitor. Însă unii economişti sunt mai sceptici, avertizând că inflaţia se va simţi ani de zile

de-acum încolo. Otmar Issing, fost economist- şef al Băncii Centrale Europene şi membru în boardul executiv al instituţiei, apreciază că modele de prognoză ale băncilor centrale sunt depăşite, mai ales după criza din 2008, iar pe el îl îngrijorează că băncile centrale se culcă pe-o ureche.

Între timp, un număr în creştere de companii mari din Europa şi SUA spun că inflaţia, şi în special scumpirea materiilor prime, a devenit o preocupare. Dezbaterile despre inflaţie nu sunt niciodată simple pentru că, pe de o parte, sunt influenţate de factorii politici. Spre exemplu, republicanii americani îi reproşează lui Biden că programul său de recuperare economică produce datorii, deficit şi inflaţie.

Inflaţia reduce puterea de cumpărare a omului de rând dacă nu este echilibrată cu majorări salariale sau de venituri. Ori experţi în economie precum Campbell Harvey de la Universitatea Duke prezic că în SUA, cea mai mare economie a lumii, salariile nu vor reveni la nivelurile de dinainte de pandemie. Apoi, prognozele despre inflaţie influenţează direcţia anumitor active, precum acţiuni ale companiilor producătoare de bunuri de larg consum sau materii prime, obligaţiuni şi monede. Iar unele instituţii de prognoză, precum băncile de investiţii, sunt interesate ca anumite active să meargă într-o anumită direcţie.

Otmar Issing scrie într-o analiză publicată de Project Syndicate că băncile centrale par să se bazeze pe modele care şi-au pierdut puterea de a prezice în urmă cu mulţi ani din cauza lipsei de explicaţii teoretice viabile pentru ce influenţează fluxurile financiare, premiile de risc şi preţurile activelor.

La mai mult de un deceniu de la criza financiară din 2008, principalele modele utilizate iau prea puţin în calcul lipsa mare de omogenitate între gospodării în ceea ce priveşte averea, datoriile pe termen lung, riscurile neasigurate şi aşteptările. De aceea, băncile centrale sunt neechipate pentru a capta efectele complexe pe care politicile de sistem sau şocurile de sistem le au asupra distribuirii avuţiei şi inegalităţii, adică asupra cererii agregate, scrie Issing.

Cauza actualului val de inflaţie nu sunt doar perturbările din lanţurile de aprovizionare, deşi acestora li se acordă cea mai mare atenţie. Mai importante sunt schimbările structurale din economie şi atitudinea alarmant de pasivă a băncilor centrale. „Să ne aşteptăm la revenirea stagflaţiei?“, se întreabă economistul.

Stagflaţie înseamnă inflaţie ridicată însoţită de creştere economică slabă sau stagnare. „Este greu de spus deoarece vedem un grad ridicat de inprobabilitate incalificabilă despre care economistul Frank Knight a spus că este imposibil de integrat în modelele tradiţionale de prognoză.

Pe lângă schim­bările dra­matice din structura economiei globale, pandemia s-ar putea să fi creat condiţiile pentru consecinţe pe care nu le putem prevedea acum.“ Issing aminteşte că în cazul zonei euro, unii observatori au început să prezică nu inflaţie, ci un fel de japonificare: inflaţie şi rate de dobândă nominale scăzute, deficite bugetare ridicate  şi creşterea dominanţei fiscale şi financiare.

„Singura certitudine este că nu poate fi exclus nici un colaps financiar, nici o explozie a inflaţiei.“ Despre SUA, The Wall Street Journalscrie că americanii ar trebui să se pregătească pentru mai mulţi ani de inflaţie ridicată cum n-au mai văzut de decenii. Aşa spun economiştii, care se aşteaptă ca recuperarea economică postpandemică puternică să alimenteze creşteri rapide de preţuri ceva timp. Însă WSJ a fost în timpul fostei administraţii părtinitor, favorabil lui Donald Trump, şi a trecut şi prin schimbări de personal. În rândul executivilor bancari, mai ales printre cei din SUA, sunt destule personaje care cred că teama că inflaţia va scăpa de sub control este exagerată, notează Bloomberg.

Jamie Dimon, CEO-ul de la JPMorgan, a spus că s-ar putea ca inflaţia să fie mai mare decât anticipează Rezerva Federală a SUA, „dar acest lucru nu va conta dacă locurile de muncă vor fi din abundenţă, iar creşterea economică va rămâne puternică“. David Solomon, de la Goldman Sachs, a declarat că se aşteaptă ca presiunile cauzate de inflaţie să fie trecătoare şi ca orice riscuri care rezultă să poată fi contracarate.

În rândul companiilor care se adresează publicului larg, Pepsi a semnalizat că costurile mai mari de producţie sunt mai mult decât un val trecător. Producătorul de băuturi răcoritoare se aşteaptă că totul, de la ingrediente la forţa de muncă, să fie semnificativ mai scump în următoarele luni. „Costurile mai mari vor sta cu noi o bună parte din anul viitor“, a afirmat directorul financiar. Şi colegul de la Coca-Cola a spus că grupul său simte presiunile costurilor mai mari, cărora le rezistă deocamdată, ceea ce nu este sigur că se va întâmpla şi anul viitor.

Unilever a avertizat că preţurile materiilor prime care intră în componenţa şampoanelor, îngheţatei şi detergentului cresc cu cea mai mare viteză din ultimul deceniu, ceea ce forţează compania să reducă ţintele de profit pentru anul acesta. De aceea, Unilever majorează preţurile pe pieţe precum Brazilia, dar rămâne mai prudent în Europa pentru a nu descuraja consumul.  Atenţionări de acest fel au emis şi Procter & Gamble şi Stellantis, producătorul Jeep. „Văd presiunile inflaţioniste foarte clar“, a spus CEO-ul Carlos Tavares. „Văd inflaţia venind din multe direcţii diferite.“ Stellantis este o companie europeană, iar comentariile lui Tavares arată că acesta nu acceptă teoria unor economişti care spun că majorările de preţuri nu sunt structurale.

 
AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.