Erdogan şi-a construit o mare parte din succesul politic pe puterea economiei Turciei, la care au contribuit cu capital şi fabrici zeci de companii mari internaţionale. Oamenii preşedintelui au promis că dacă turcii îi vor da preşedintelui puteri executive, Turcia va deveni un loc mai bun pentru cei care-i sunt loiali. Iar turcii au votat, în referendumul de duminică, pentru desfiinţarea postului de premier şi cedarea puterii executive preşedintelui.
Luni, în prima zi de lucru de după referendum, lira turcească s-a apreciat, iar bursa de acţiuni de la Istanbul a crescut. Mulţi economişti se aşteptau la o scurtă perioadă de respiro pentru activele turceşti dacă Erdogan obţine ce vrea, victoria acestuia eliminând anumite incertitudini, cum ar fi posibilitatea unor alegeri anticipate, notează AFP.
Însă pe termen lung, spun analiştii, victoria lui Erdogan ar putea ajunge să-i sperie pe investitori, potrivit Deutsche Welle. Exporturile au scăzut anul trecut, iar investiţiile directe străine s-au prăbuşit cu 31%, la 12 miliarde de dolari.
În 2007, punctul de maxim, investiţiile s-au situat la 22 de miliarde de dolari, conform unei analize Santander. Turcia depinde puternic de importurile de capital pentru finanţarea creşterii economice, însă pentru creşterea investiţiilor străine este nevoie de stabilitate politică şi de un cadru legal de încredere. Turcia are o nevoie enormă de reformă în sistemul legislativ şi în administraţia publică. Statul de drept este pus în pericol de deciziile impredictibile şi de neînţeles ale autorităţilor. Încrederea în sistemul judiciar este zdruncinată. Şomajul ridicat şi deprecierea lirei fac ca puterea de cumpărare să scadă. Şomajul este în creştere, ajungând la 13% în ianuarie, cel mai ridicat nivel de după februarie 2010, conform datelor oficiale publicate ieri. În rândul tinerilor, rata şomajului este de 24,5%, iar în sectoarele nonagricole de 15,2%. Victoria la limită a lui Erdogan în referendumul de duminică arată că o mare parte a populaţiei nu are încredere în acesta. Anul trecut, după victoria lui Donald Trump în alegerile din SUA, lira turcească s-a prăbuşit cu 7% în doar 10 zile în raport cu dolarul.
Apoi, relaţiile dintre Turcia şi Uniunea Europeană s-au tensionat în ultimele luni. Vecinii din sud ai Turciei sunt zdruncinaţi de conflicte. În sud-est, armata se luptă cu separatiştii kurzi. Atacurile teroriste din ultimele luni au sporit riscurile de securitate, cu efecte negative asupra turismului, o sursă importante de capital străin. Turismul contribuie cu 5% la PIB. Anul trecut veniturile din acest sector s-au redus cu aproape 30%.
Economia a crescut în 2016 cu 2,9%, conform statisticii oficiale revizuite în sens pozitiv după schimbarea metodologiei de calcul. Un astfel de ritm de creştere este insuficient pentru reducerea şomajului şi atingerea ţintelor economice ambiţioase stabilite pentru 2023. Guvernul turc vrea ca economia să ajungă la 2.000 de miliarde de dolari până atunci, iar exporturile la 500 de miliarde de dolari. Dar pentru realizarea acestor obiective este nevoie de o creştere economică de 7-8%, un scenariu nerealist având în vedere slăbiciunile din structura sectorului manufacturier şi dependenţa de importuri pentru satisfacerea cererii de tehnologie din industrie, în special din cea a energiei.
Partea bună este că a crescut consumul privat, cu 5,7% în ultimul trimestru al anului trecut. Acesta a jucat rolul de motor de creştere economică. Consumul a fost promovat intens de guvern după lovitura de stat eşuată şi sprijinit prin subvenţii şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de plată. Spre exemplu, turcii au fost încurajaţi de stat să-şi cumpere locuinţe. Sectorul construcţiilor a crecsut cu 7% în 2016. Totuşi, inflaţia, de peste 11% în martie, ar putea descuraja consumul.
În aceste condiţii nu este de mirare că companiile străine prezente de mult timp în Turcia o duc bine. Unele chiar prosperă. Însă probleme sunt cu noii veniţi, scrie Hurriyet Daily News. Interesul acestora este foarte scăzut, spune un dimplomat european. Dar acum chiar şi investitorii vechi se întreabă dacă nu cumva se vor lovi de discriminare, având în vedere retorica anti-occidentală a lui Erdogan.
"Până în urmă cu câţiva ani vorbeam doar despre factori economici. Acum discutăm de factori politici în timp ce vorbim şi despre economie", spune un reprezentant în Turcia al unor companii din UE.
Printre companiile mari străine cu operaţiuni în Turcia se numără Ford, care a cheltuit 1,6 miliarde de dolari pe construirea de fabrici acolo. Cu peste 10.600 de angajaţi (în 2016), constructorul de automobile american este cel mai mare angajator din sectorul auto turcesc, potrivit CNN.
În 2012, General Electric, tot din SUA, a anunţat un program de investiţii pe trei ani de 900 de milioane de dolari în Turcia. GE a furnizat turbine pentru parcurile eoliene, a construit locomotive şi o fabrică de componente pentru motoare de avioane. Unilever a dechis în 2013 o fabrică de îngheţată acolo şi în 2016 o uzină . manufacturieră. În Turcia sunt, de asemenea, prezente cu investiţii, Siemens, Procter & Gamble, Danone, Pepsi, Bosch şi Carlsberg. Operaţiuni majore au şi Vodafone şi OMV.
