Caută doar în titlu
Business Internaţional

Business Magazin. Cine a fost William Knox D’Arcy cel care a găsit în extremis petrol în Iran, când mai avea puţin şi intra în faliment, şi care a fondat compania care astăzi operează sub numele British Petroleum, unul dintre giganţii petrolieri ai lumii cu venituri de peste 280 de miliarde de dolari pe an

Intrat în istorie sub sintagma „D’Arcy Concession”, William Knox D’Arcy a jucat un rol decisiv în industria exploatării petroliere la nivel mondial. În urma unui parteneriat avantajos cu Iranul, prin care a obţinut dreptul de explorare a cantităţilor uriaşe de petrol ale ţării, a luat naştere gigantul British Petroleum, unul dintre cei şapte „supermajors” din Big Oil, un clasament care include cele mai mari companii de petrol şi gaze listate la bursă: BP, Chevron, Eni, ExxonMobil, Royal Dutch Shell, Total şi ConocoPhillips.

William Knox D’Arcy s-a născut pe 11 octombrie 1849, în Newton Abbot, Devon, Anglia, în familia unui avocat. El a urmat cursurile şcolii Westminster School până în 1866, când familia a decis să emigreze în Australia, stabilindu-se în Rockhampton, Queensland. Aici, D’Arcy şi-a continuat pregătirea academică, plănuind să îi calce pe urme tatălui său într-o carieră de avocat. Pe 23 octombrie 1872 s-a căsătorit cu Elena Birkbeck. Odată cu terminarea studiilor s-a alăturat businessului tatălui său şi s-a lansat în domeniul speculaţiilor. În 1882 a devenit partener într-un sindicat care a decis deschiderea unei mine în   regiunea Ironstone Mountain din Queensland. La 4 ani distanţă, sindicatul a luat numele de Mount Morgan Gold Mining Company, avându-l pe D’Arcy în funcţia de director şi acţionar majoritar. În 1889, cu o avere substanţială, antreprenorul s-a întors împreună cu familia sa în Anglia, unde a cumpărat un conac şi o casă. După ce soţia sa a murit, în 1897, el s-a recăsătorit cu Nina Boucicault.

În 1900, a decis să finanţeze o operaţiune de căutare de petrol şi minerale în Persia. Negocierile cu regele Mozaffar al-Din Shah Qajar au început în 1901, cu o ofertă de 20.000 de lire sterline (2,2 milioane de lire în valoarea de astăzi a monedei), pentru o concesiune pe şaizeci de ani pentru explorarea petrolului. Ulterior, i s-au acordat drepturi de exploatare asupra întregii ţări, cu excepţia a cinci provincii din nordul Iranului. În schimb, guvernului iranian i s-a acordat 16% din profiturile anuale ale companiei, un acord care avea să îi „bântuie” pe iranieni până la sfârşitul secolului al XX-lea. După acest parteneriat, britanicii au devenit mult mai preocupaţi de stabilitatea Iranului din cauza dependenţei lor de vastele rezerve de petrol ale ţării.

Forajul a început la sfârşitul anului 1902, sub conducerea lui George B. Reynolds. După acumularea unor datorii şi mutarea forajului în sudul Persiei însă, compania ajunsese, în 1908, în pragul falimentului. Pentru a-l evita, D’Arcy a decis, împreună cu conducătorii din Birmania, să abandoneze operaţiunea din Iran.  I-a trimis aşadar o telegramă lui Reynolds în care i-a spus că a rămas fără bani şi i-a ordonat  „să înceteze munca, să concedieze personalul şi să vină acasă”. Reynolds nu a urmat însă ordinul imediat, şi, printr-o întâmplare norocoasă, a descoperit o rezervă bogată de petrol, care avea să constituie piatra de temelie a companiei Anglo-Persian Oil Company (APOC), cunoscută astăzi sub numele de British Petroleum (BP), în fruntea căreia D’Arcy a fost numit în funcţia de director. Antreprenorul a murit pe 1 mai 1917, la vârsta de 67 de ani, fiind inclus postmortem, în 2012, în Queensland Business Leaders Hall of Fame.

Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro


 

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.