Când pandemia de Covid-19 începea să pună stăpânire pe Statele Unite, la mijlocul lunii martie, directorul executiv AL PFIZER, ALBERT BOURLA, şi-a chemat cei mai buni specialişti în vaccinuri pentru a le da o misiune clară. Misiunea a fost atât motivantă, cât şi descurajantă. Aceasta a oferit cercetătorilor oportunitatea de a se ocupa de ceva ce nu mai fusese făcut până atunci: dezvoltarea în mai puţin de un an a unui vaccin pentru a opri o pandemie în plină desfăşurare.
„El practic ne-a spus: «Sarcina voastră este să faceţi acest vaccin. Şi dacă aveţi nevoie de resurse, veniţi să le cereţi şi le veţi avea»”, a povestit pentru Reuters Philip Dormitzer, cercetătorul şef al echipei Pfizer care a lucrat la găsirea vaccinului de imunizare contra Covid-19.
„Bourla nu a vrut să ne concentrăm pe barierele de care ne-am fi putut lovi, ci a spus că ar fi mult mai bine să încercăm să facem ceva care părea imposibil şi, chiar dacă n-am fi reuşit, am fi făcut totuşi ceva grozav”, a spus Dormitzer, menţionând că dezvoltarea unui nou vaccin poate costa aproximativ 1 miliard de dolari.
Ceea ce a urmat a fost un efort total realizat în condiţii stricte de lockdown din cauza coronavirusului, împrumutând elemente din cercetarea în desfăşurare în domeniul gripei şi cancerului, dezvăluie o serie de interviuri realizate de Reuters cu mai mulţi oameni de ştiinţă vitali pentru programul de producere a vaccinului contra COVID-19 produs de Pfizer şi de partenerul său german BioNTech. Pe 9 noiembrie, companiile au devenit primele din întreaga lume care anunţau rezultate promiţătoare ale unor teste clinice efectuate la scară largă şi riguroase din punct de vedere ştiinţific – deşi o distribuţie pe scară largă este aşteptată abia începând cu aprilie.
Câteva zile mai târziu, Moderna, o companie de biotehnologie care a beneficiat de aproape 1 miliard de dolari pentru cercetare şi dezvoltare din partea guvernului SUA, a anunţat ceea ce părea a fi propriul vaccin de succes, realizat folosind aceeaşi tehnologie nouă care a adus pentru Pfizer rezultate atât de rapide.
Ambele companii au raportat rezultate preliminare care arată o eficienţă de peste 90% – o rată neaşteptat de mare, mai ridicată chiar decât a vaccinurilor obişnuite contra gripei, varicelei şi rabiei – ceea ce a dat speranţa că poate fi oprită o pandemie care a ucis peste 1,3 milioane de oameni la nivel global, a compleşit economiile şi a perturbat viaţa de zi cu zi a miliarde de persoane. De asemenea, nivelul de eficienţă a demonstrat că pentru prima dată virusul mortal poate fi înfrânt de ştiinţă, după cum remarcă Financial Times.
Realizările acestor companii o validează pe cea a mai multor firme de biotehnologie mărunte care ani de zile au muncit pentru a dovedi o idee odinioară neortodoxă: corpul uman poate acţiona ca propria sa fabrică de vaccinuri. Atât vaccinurile Pfizer, cât şi Moderna funcţionează prin inocularea oamenilor cu cod genetic personalizat, care instruieşte celulele umane să producă proteine virale speciale pentru a induce un răspuns imun.
În cazul Pfizer şi al BioNTech, luarea deciziilor care, în mod normal, ar dura luni, a fost redusă la zile, inclusiv decizia crucială privind care versiune de vaccin să fie utilizată într-un studiu clinic uman realizat pe aproximativ 44.000 de oameni în întreaga lume.
În multe privinţe, însă, munca este abia la început. În continuare, Pfizer-BioNTech şi Moderna trebuie să-şi ducă până la capăt studiile privind eficacitatea şi siguranţa şi să împărtăşească aceste informaţii comunităţii ştiinţifice şi autorităţilor de reglementare – inclusiv administraţiei SUA pentru alimente şi medicamente, care va decide în privinţa autorizării vaccinurilor pentru utilizare de urgenţă. Companiile va trebui să majoreze producţia până la 2 miliarde de doze sau mai mult până la sfârşitul anului 2021 – şi să facă faţă misiunii titanice de distribuire a acestora.
Dormitzer de la Pfizer este mai pregătit decât mulţi pentru a face faţă provocărilor deoarece a condus eforturile de cercetare la Novartis în pandemia de gripă porcină H1N1 din 2009. Acest proiect a produs trei vaccinuri autorizate în cel mai rapid răspuns prin vaccin antipandemic de până acum.
La Novartis, Dormitzer a început să testeze noi modalităţi de a face vaccinuri folosind acid ribonucleic mesager, sau ARNm, care conţine instrucţiuni pentru celulele umane. În acest caz, oamenii de ştiinţă introduc instrucţiuni ARNm pentru celule pentru a produce o parte din virus pe care sistemul imunitar o recunoaşte ca ameninţare şi o combate cu un răspuns protector. Niciun virus propriu-zis nu este implicat în proces.
În schimb, pentru a crea un vaccin tipic, oamenii de ştiinţă folosesc viruşi morţi sau slăbiţi care sunt apoi injectaţi în organism pentru a produce răspunsul imun.
Atuul vaccinurilor ARNm – şi secretul vitezei lor – este că acestea sunt plug-and-play: vehiculul ARNm nu trebuie schimbat, ci doar instrucţiunile genetice specifice pe care le poartă. Dacă virusul se modifică sau suportă mutaţii, detaliile instrucţiunilor pot fi modificate în consecinţă.
La Pfizer, una dintre colegele lui Dormitzer, Julia Li, căuta de câţiva ani eventuali parteneri cu tehnologie ARNm. Li s-a hotărât asupra unei firme de biotehnologie mai puţin cunoscută, numită BioNTech, din Germania, care folosea tehnologia ARNm pentru a face tratamente împotriva cancerului. Compania a fost cofondată de directorul executiv Ugur Sahin şi de soţia sa, directorul medical şi cercetătorul Oezlem Tuereci.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
