Business Internaţional

Boris Johnson, noul premier britanic: un fost primar cu apetit pentru proiecte cu cheltuieli exagerate care trebuie să ghideze Marea Britanie prin Brexit, cel mai costisitor demers al politicienilor britanici de până acum. Analiştii prevăd recesiune şi dublarea inflaţiei

Istoricul Anthony Seldon, biograful mai multor prim-miniştri postbelici britanici, apreciază că niciunul dintre deţinătorii funcţiei de după 1940 „nu a moştenit atâta instabilitate politică în vremuri în care trebuie să ia o decizie atât de colosală pentru viitorul ţării“.

Acesta este contextul în care, scrie Politico, Johnson, după promisiunea că va scoate Marea Britanie din UE în octombrie, trebuie să dovedească liderilor europeni că poate da mai mult decât imaginea de păcălici pe care singur şi-a creat-o.

Ca reper pentru ce ar putea realiza după ce o înlocuieşte pe Theresa May ca lider al Partidului Conservator şi premier al Marii Britanii, Johnson a indicat spre cei opt ani ai săi în funcţia de primar al Londrei, remarcă Reuters. Criticii spun că realizările de atunci reflectă eşecurile sale politice - insistarea pe proiecte costisitoare, care au servit propriului interes. Dintre acestea se remarcă cea mai scumpă telegondolă din lume şi cel mai scump pod pietonal.

Ca primar din 2008 până în 2016, Johnson a avut responsabilităţi pentru probleme ca reducerea criminalităţii, transportul şi locuinţele. Cât timp po­li­ticianul a fost primar, criminalitatea şi numărul omu­ciderilor au scăzut dramatic, o tendinţă obser­vată în întreaga ţară. Însă trendul s-a inversat, în Londra şi la nivel naţional, spre finalul mandatului. În capitală, numărul de crime s-a redus cu 50% între 2007 şi 2015, iar la nivelul întregii ţări a scăzut cu 34%.

În ceea ce priveşte problema spaţiilor de locuit, Johnson spune că peste 100.000 de locuinţe la preţuri permisive au fost construite cât timp a condus primăria Londrei.

Cifrele oficiale arată că între aprilie 2008 şi martie 2016 au fost ridicate 94.001 de astfel de locuinţe. Fostul primar are dreptate când spune că în timpul celor două mandate ale sale au fost finalizate mai multe locuinţe ieftine decât în timpul predecesorului său din Partidul Laburist, însă criticii atrag atenţia că cifrele nu pot fi comparate deoarece definiţia acestor case a fost schimbată în 2011. Cei cu venituri modeste cu greu îşi puteau permite să achiziţioneze acele locuinţe.

În timpul mandatelor lui Johnson, utilizarea metrolului londonez a atins niveluri record. A fost nevoie de modernizarea multor linii. Metroul transportă acum 1,350 de miliarde de pasageri pe an, faţă de 970 de milioane în 2001. Johnson a insistat pentru un serviciu de noapte, dar s-a lovit de opoziţia sindicatelor. Acest serviciu a intrat într-un final în uz după plecarea sa din funcţie, cu un an mai târziu decât s-a prevăzut.

În 2008, Johnson a promis că va opri închiderea ghişeelor pentru bilete şi că se va asigura că există un birou cu personal în fiecare staţie. În 2013 s-a anunţat că toate ghişeele de bilete vor fi închise. În 2008, fostul primar promitea că va reintroduce legendarele autobuze supraetajate londoneze Routemaster. Între timp a renunţat la autobuzele lungi, articulate, despre care a spus că nu-şi au locul în Londra, şi a ajutat la descurajarea transportului fără bilet. Proiectarea şi construirea noilor Routemasters, mai prietenoase cu mediul, au costat 11 milioane de lire sterline. După ce acestea au intrat în uz, mulţi s-au plâns că este foarte cald în ele. La modelele ulterioare a fost înlăturată platforma deschisă din spate pentru că necesita un al doilea angajat.

Criticii spun că noul parc de autobuze al lui Johnson a costat cu milioane de lire mai mult decât unul standard, prietenos cu mediul.

Preţul biletelor a crescut cu 47%. În 2012, Johnson a inaugurat prima linie de telegondolă urbană din ţară. Primarul a asigurat că proiectul va costa 60 de milioane de lire şi că va fi finanţat privat. Compania de transport aerian Emirates a venit cu o sponsorizare pe zece ani de 36 de milioane de lire, iar UE cu 8 milioane de lire. Însă bani au venit şi de la compania de transport public din Londra, care raportează costuri anuale de aproape 6 milioane de lire şi că suma este acoperită din biletele vândute. Însă numărul de pasageri scade, iar primarul actual, Sadiq Khan, spune că ar putea închide proiectul. Un biciclist împătimit, Johnson a pus ciclismul în mijlocul politicii sale de transport, construind adevărate autostrăzi dedicate bicicletelor. În 2010 a fost lansat un sistem cu 6.000 de biciclete de închiriat şi 400 de staţii de parcare, primarul promiţând că pe contribuabili nu-i va costa nimic. Schema s-a dovedit un succes şi este populară, însă criticii spun că bicicletele sunt folosite mai ales de bărbaţii bogaţi de vârstă mijlocie. Pentru compania de transport în comun a Londrei, schema înseamnă cheltuieli nete începând din 2010 de 200 de milioane de lire. Proiectul a fost sponsorizat de Santander până în 2015, iar pentru următorii şapte ani ca sponsor s-a angajat Barclays, pentru suma de 44 de milioane de lire. Johnson a promovat şi construirea unui pod pietonal cu grădini peste Tamisa, însă costurile în creştere au dus la abandonarea proiectului, care a cauzat platitorilor de taxe pierderi de 43 de milioane de lire. Johnson a ajutat şi la pregătirea Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012, care au avut mare succes. Însă costurile transformării stadioanelor de fotbal în arene olimpice „ mult mai mari decât cele prevăzute iniţial - nu au fost acoperite nici astăzi.

În calitate de premier, Johnson trebuie să supravegheze unul dintre cele mai importante proiecte de după război ale Marii Britanii, Brexitul. Consensul este că politicianul şi-ar putea scoate ţara din UE fără un acord pentru protejarea comerţului. În acest caz, costurile ar putea fi mult mai mari decât orice a văzut Johnson ca primar al Londrei. UE este de departe principalul partener comercial al Marii Britanii. Experţii spun că un Brexit fără acord ar putea provoca o recesiune şi ar putea forţa lira sterlină să se retragă şi mai mult în faţa euro şi a dolarului, în cazul monedei americane chiar până la paritate cu aceasta. Banca americană Morgan Stanley estimează că lira s-ar putea duce până la 1-1,1 dolari pe unitate în cazul unui Brexit fără acord, de la 1,5 dolari înainte de votul pentru Brexit. Ieri, lira se tranzacţiona cu 1,25 dolari pe unitate. Analiştii avertizează că declinul monedei britanice va duce la accelerarea inflaţiei, afectând puterea de cumpărare a populaţiei. Importurile s-ar scumpi. Colapsul lirei, deşi i-ar ajuta pe exportatori şi turismul, i-ar putea alunga pe investitori şi ar face dificil pentru companiile britanice să efectueze plăţi în dolari, scrie CNN. Cel mai mic nivel atins de liră a fost de 1,05 dolari, în 1985, când cursul monedei americane a scăpat de sub control. În acel an, SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa şi Japonia au decis să colaboreze pentru a frâna ascensiunea dolarului. Unii analişti estimează că dacă lira ajunge la paritate cu dolarul, inflaţia se va dubla, ajungând la 4-5%. Turismul contribuie cu mai puţin de 10% la PIB, în timp ce contribuţia exporturilor este de 30%.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.