Preţurile locuinţelor sunt în creştere la nivelul Europei Centrale şi de Est, spre disperarea tinerilor care încearcă să-şi cumpere prima locuinţă şi a celor care au nevoie de locuinţe sociale, scrie Emerging Europe.
Potrivit Eurostat, atât preţurile locuinţelor, cât şi chiriile au crescut cu diverse procente peste tot în Europa în pofida pandemiei de coronavirus, iar ECE nu face excepţie.
Croaţia, Slovacia, Polonia şi Estonia au înregistrat cele mai mari creşteri, dar tendinţa ascendentă este vizibilă peste tot în regiune, aceasta fiind susţinută în ultimii cinci ani.
„Anii 2010 au adus o explozie a preţurilor imobiliarelor în întreaga regiune. În ciuda unei scăderi moderate a chiriilor din cauza lockdown-urilor, imobiliarele au rămas unul dintre principalele canale de investiţii, atât pentru localnici, cât şi pentru investitori venind din alte regiuni, ca Rusia sau China“, explică Agnes Gagyi, cercetător la Universitatea din Gothenburg.
Problema pentru cumpărătorii din regiune care vor să achiziţioneze o locuinţă, mai degrabă decât un activ speculativ, este că preţurile proprietăţilor au depăşit puterea de cumpărare, ducând la o situaţie în care preţurile cresc mult mai rapid decât salariile.
Un studiu recent al companiei de consultanţă Deloitte ilustrează acest lucru foarte bine. Firma a analizat câte salarii anuale brute sunt necesare pentru achiziţia unei proprietăţi de 70 de metri pătraţi. Serbia s-a aflat în vârful listei, cu 15,2, în timp ce Cehia a ocupat locul doi, cu 12,2. Comparativ, doar şase salarii medii sunt necesare pentru a cumpăra o proprietate în Germania şi numai 5,1 în Norvegia. „În timp ce cei din clasele de mijloc ce vor să cumpere pentru prima dată o casă s-au folosit de boom-ul creditelor ipotecare pentru a cumpăra locuinţe mai mari, mai bine situate, cei mai săraci sunt legaţi de piaţa închirierilor sau caută ajutorul statului pentru a lua credite ipotecare“, arată Gagyi.
Cum s-a ajuns aici? Gagyi atrage atenţia asupra unicei moşteniri a erei postsocialiste. Privatizarea sistemului locuinţelor de stat, lipsa locuinţelor sociale şi o piaţă a chiriilor slab reglementate, toate au dus la actuala situaţie.
În plus, un boom al investiţiilor în locuinţe noi nu a fost urmat de o creştere a stocului de locuinţe sociale.
În alte părţi ale regiunii, cum ar fi Ungaria, se pare că ceea ce a rămas din sistemul locuinţelor sociale este sub asediu. Recent, guvernul ungar a încercat să forţeze privatizarea acestui sistem, însă legislaţia a fost respinsă.
Potrivit lui Jozsef Hegedus, managing director la MRI, un think tank din Budapesta, o cauză majoră a crizei rezidenţiale este adâncirea inegalităţilor sociale, în special pentru tinerii activi pe piaţa rezidenţială.
