Birocraţie, lacune legislative sau pur şi simplu nepăsare: guvernele se întrec în a arunca cu bani în populaţie, dar pentru unii ajutoarele de urgenţă pentru vremuri de pandemie vin prea târziu

Cum vremuri disperate cer măsuri în­drăz­neţe, guvernele lumii s-au întrecut în a oferi consumatorilor şi com­pa­nii­lor ajutoare financiare fără pre­ce­dent pe timp de pace. Însă de multe ori banii au ajuns cu întârziere la destinaţie, chiar şi în cele mai mature economii, iar uneori birocraţia a făcut ca ajutoarele să nu ajungă deloc. Criza eco­no­mică provocată de pandemia de COVID-19 i-a prins as­t­­fel fără apărare pe unii consumatori când încrederea lor este crucială pentru repornirea economiilor.

Programul de subvenţionare a muncii cu program redus din Germania - deja celebrul kur­zar­beit, imitat în mai multe state - ar trebui să ajute până la10 milioane de nemţi să nu intre în şo­maj, aşa cum a ajutat în criza economică anterioară, scrie Deutsche Welle.

Guvernul SUA trimite acum prin poştă o nouă serie de cecuri de stimulare a consumului în valoare de 1.200 de dolari cetăţenilor cu venituri mici şi mijlocii. Între timp, guvernul de la Londra a anunţat că programul de ajutor pentru angajaţii trimişi în şomaj tehnic aduce beneficiarilor 85% din salariul lunar, un nivel mai mare chiar şi decât cel din Suedia, o ţară recunoscută pentru atenţia pe care o acordă ajutoarelor sociale. Luna aceasta, Spania ar trebui să introducă un sistem de venit minim garantat pentru circa 3 milioane de oameni, devenind prima ţară din UE care ia o astfel de măsură. Schema, de 5,5 mi­liarde de euro pe an, va absorbi treptat alte beneficii sociale, potrivit El Pais.

Însă pentru milioane de oameni realitatea este cu totul alta. În Germania, spre exemplu, freelancerii şi salariaţii cu profesii liberale - în special cei din sectorul de creaţie - s-au plâns că nu au dreptul la niciun ajutor de stat destinat angajaţilor sau firmelor. Un sondaj realizat de Kantar pentru ziarul Welt am Sonntag a găsit că 2,1 milioane de germani cred că se îndreaptă spre ruina financiară ca rezultat al acestei omisiuni. Iar în economia germană, căreia înainte de criză îi rămăsese ca motor principal de propulsie consumul, şi-au pus speranţele de relansare cele mai multe din economiile est-europene. „Ajutorul de urgenţă funcţionează doar într-o mă­su­ră limitată“, a declarat Dagmar Schmidt, pre­şe­dintele Asociaţiei Federale a Artiştilor Plastici (BBK), pentru Rheinische Post. Ea a menţionat că în landurile Berlin şi Renania de Nord-Westfalia „ur­ciorul a fost golit rapid“ şi că cei care nu au soli­citat ajutor financiar din timp au fost respinşi din motive tehnice.

În SUA, distribuirea cecurilor de stimulare a fost amânată cu câteva zile pentru ca numele preşe­din­telui american Donald Trump să poată fi adăugat pe hârtie. Deşi zeci de milioane de oameni şi-au primit banii în contul lor bancar, celor care aşteaptă cecurile fizice li s-a spus că le-ar putea primi abia în septembrie.

Şomajul din SUA a crescut rapid la 36 de mi­lioane de persoane, iar mai multe state se chinuie să facă faţă unei explozii fără precedent a cererilor de ajutor financiar. Florida, spre exemplu, a reuşit ca între 15 martie şi 12 mai să plătească ajutorul de şomaj pentru doar jumătate din cei 1,4 milioane de solicitanţi, potrivit datelor oficiale.

Doi avocaţi care au solicitat unei instanţe să forţeze autorităţile din Florida să accelereze pro­cesarea cererilor de ajutor şomaj spun că „sis­temul este stricat“ ca urmare a restructurărilor profunde din sectorul public din ultimul deceniu.

Avocaţii au acuzat departamentul de oportunitate pu­blică de încălcarea contractului cu societatea, dar pri­mul judecător la care a ajuns cazul a respins cererea.

Între timp, Marea Britanie a cedat presiunilor create de faptul că pachetul său de ajutor pe timp de pandemie excludea 4,7 milioane de salariaţi cu profesii liberale. Guvernul a introdus o schemă se­parată care va începe să ofere plăţi abia din luna iunie şi numai celor care s-au înregistrat la autorităţile fis­cale în urmă cu mai bine de un an. Doar această re­gulă este de natură să lase cel puţin 200.000 de oameni neeligibili. Cu atât mai puţin sunt ajutaţi cei care lucrează în economia neagră sau gri.

Asociaţia profesioniştilor şi angajaţilor inde­pen­denţi a cerut guvernului britanic „să nu uite de gru­purile care nu au obţinut sprijinul de care au nevoie“, men­ţionând că multe persoane au fost nevoite să ape­leze la sistemul de asistenţă socială Creditul Universal, prin care primesc doar 400 lire sterline (451 euro) pe lună pentru a trăi.

Universitatea din Bristol a calculat că doar în pri­ma săptămână a lunii aprilie 25% din gospodăriile din Ma­rea Britanie şi-au pierdut din venituri şi că doar două treimi dintre acestea ar putea fi protejate prin di­fe­ritele scheme legate de ajutorul pe timp de pan­de­mi­e.

Cercetătorii au găsit că 10% din gospodăriile din Marea Britanie nu au avut altă opţiune decât să se bazeze pe sistemul de asistenţă primar. Zilele trecute, cea mai mare reţea de bănci de alimente din această ţară a avertizat că băncile de alimente nu vor putea ţine pasul cu creşterea explozivă pentru pachete cu mâncare de urgenţă din partea unui număr tot mai mare de familii cu venituri mici pe care criza le aruncă în nesiguranţă financiară, scrie The Guardian.

„Pandemia loveşte finanţele oamenilor mai dur şi mai rapid decât ultima criză economică, afectând în egală măsură oameni din toate părţile ţării“, a scris autorul raportului, profesoara Elaine Kempson.

Spania, ţara cu cea mai mare rată a şomajului în Uniunea Europeană şi înainte de izbucnirea crizei din sănătate, a înregistrat o creştere imensă a şomajului după implementarea măsurilor de izolare la nivel naţional pe 14 martie. Spaniolii se confruntă, de asemenea, cu întârzieri în primirea ajutorului pentru cei trimişi în şomaj tehnic. Problema este atât de gravă încât Crucea Roşie a alocat 11 milioane de euro pentru a ajuta 1,3 milioane de persoane pentru a-şi acoperi necesităţile de bază, inclusiv alimente şi medicamente.

Ajutorul public oferit de multe ţări este adesea atât de generos încât guvernele a trebuit să impună o supraveghere strictă pentru a preveni frauda. Escrocii au clonat site-uri de ajutor guvernamental pentru a-i păcăli pe solicitanţi de ajutor financiar să-şi divulge datele personale, folosite apoi de hoţi pentru a cere banii pentru ei.

Mulţi observatori, inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite, spun că asistenţa financiară pusă la dispoziţia companiilor şi IMM-urilor care au nevoie de ajutor au prea puţine condiţionări.

„Foarte puţine condiţii au fost impuse companiilor care primesc sprijin“, a declarat Olivier De Schutter, raportorul special al ONU pentru sărăcie extremă şi drepturile omului. El a spus că guvernele ar fi putut cere firmelor să se asigure că munca şi drepturile omului sunt menţinute de-a lungul lanţurilor de aprovizionare complexe pentru a proteja cât mai mulţi angajaţi.

Numai Franţa, Danemarca şi Polonia au condiţionat eliberarea ajutorului financiar către companii de nefolosirea de către acestea a paradisurilor fiscale ca sediu. Luna trecută, Associated Press a raportat că 330 de milioane de dolari din ajutoarele americane menite să protejeze întreprinderile mici împotriva falimentului au fost alocate firmelor tranzacţionate public, multe cu mii de salariaţi, inclusiv celor care s-au confruntat anterior cu penalităţi guvernamentale pentru infracţiuni.