Banca Centrală Europeană, apărătorul zonei euro, estimează pentru anul acesta o recesiune economică mai slabă decât se temea iniţial, dar şi că nu va reuşi să aducă inflaţia, acum în teritoriul negativ, la ţinta urmărită ani buni de-acum încolo.
În scenariul de bază, BCE se aşteaptă ca PIB-ul zonei euro să se contracte cu 8% anul acesta, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a prognozei faţă de scăderea de 8,7% aşteptată în iunie, a declarat preşedinta BCE Christine Lagarde. Însă revenirea va fi priobabil mai lentă anul viitor. În privinţa inflaţiei, BCE vede un ritm de creştere a preţurilor de 0,3% anul acesta, unul de 1% în 2021 şi o accelerare la 1,3% în 2022. Acestea în condiţiile în care ţinta BCE este o inflaţie de aproape 2%. Evoluţia inflaţiei este strict legată de cursul euro, care se întăreşte şi pune probleme mari.
Franţuzoaica Lagarde a avut ieri, după o şedinţa de politică monetară de două zile, o misiune delicată: pieţele aşteptau semne de încredere în revenirea economiei zonei euro, pe care le-a primit, dar şi indicii că banca centrală a băncilor centrale europene este pregătită să extindă uriaşul program de stimulare a revenirii economice. Totodată, de la instituţie era aşteptat un plan de ieşire din capcana aprecierii euro şi cea a deflaţiei, ultima fiind o problemă căreia nu i-au găsit o rezolvare eficientă niciuna dintre bănci centrale ale lumii.
Ieri, euro a sărit în sus pentru că Lagarde nu a făcut nicio referire specială în declaraţiile de introducere ale conferinţei de presă de după şedinţă. Ea a spus doar că „în actualul mediu caracterizat prin incertitudini mari, Consiliul Guvernator va evalua cu atenţie informaţiile pe care le primeşte, inclusiv ce se întâmplă cu cursul de schimb, cu privire la implicaţiile pentru perspectiva inflaţiei pe termen lung“.
Un euro prea puternic macină competitivitatea exporturilor europene, dar face importurile mai ieftine, alimentând deflaţia, iar lipsa inflaţiei descurajează companiile să investească şi să creeze locuri de muncă. BCE se găseşte într-o situaţie dificilă deoarece, oficial, nu are voie să intervină pentru a ajusta cursul de schimb, dar nici nu poate pur şi simplu ignora creşterea rapidă a monedei unice. De asemenea, unele instrumente de politică monetară pe care le are, cum ar fi dobânzile, au putere limitată. Dobânda de referinţă a BCE este la cel mai scăzut nivel din istorie şi în teritoriul negativ deja de câţiva ani. Astfel, Lagarde şi locotenenţii ei au fost puşi în faţa unui exerciţiu complicat de comunicare.
Misiunea BCE este complicată şi mai mult de Rezerva Federală a SUA, care şi-a schimbat strategia privind inflaţia pentru a tolera niveluri mai mari, cel puţin în principiu, făcând astfel ca băncile centrale ale altor ţări, inclusiv cea a zonei euro, să fie presate să-şi relaxeze şi mai mult politicile monetare pentru a împiedica aprecierea monedelor lor. Cu alte cuvinte, BCE este captivă pe orbita Fed, după cum scrie MarketWatch. Iar oficialii instituţiei europene au fost prinşi pe picior greşit de cea mai puternică bancă centrală a lumii în timp ce se concentrau pe lupta cu pandemia, cred analiştii de la Bloomberg.
BCE derulează un program de 1.350 de miliarde de euro de achiziţii de urgenţă de obligaţiuni care ar trebui să se termine la mijlocul anului viitor, însă pieţele se aşteaptă ca această sumă să fie o ţintă, şi nu o limită, urmând ca banca centrală a zonei euro să suplimenteze planul cu 350 de miliarde de euro până în decembrie. Unii cred chiar că BCE va fi forţată să acţioneze în decembrie.
De asemenea, investitorii s-ar simţi mai relaxaţi dacă banca ar prelungi cu şase luni achiziţiile. Însă în ultimele luni, în interiorul BCE au apărut păreri diferite privind direcţia stimulului. Preşedintele Bundesbank Jens Weidmann face campanie pentru retragerea sprijinului de urgenţă de îndată ce revenirea din şocul provocat de pandemie este completă. Programul este „limitat ca durată şi legat clar de criză“, a spus el. Pe de altă parte, economistul şef al BCE Philip Lane a asigurat că instituţia este pregătită să facă mai mult dacă este nevoie. Tot Lane a explicat că ce se întâmplă cu cursul euro „chiar contează“ pentru politica BCE, comentarii care unora le-au trezit amintiri despre războiul valutar mondial de acum câţiva ani. Misiunea BCE este complicată de o întărire a euro care riscă să sufoce şi mai mult inflaţia slabă, devenită negativă în august, făcând importurile mai ieftine. Euro a trecut de pragul de 1,20 de dolari pe unitate săptămâna trecută pentru prima dată după 2018. Atunci a fost când Lane a intervenit oprind ascensiunea. Euro s-a apreciat cu 13% faţă de moneda americană din martie până în prezent. „Deşi euro nu a ajuns la punctul în care majoritatea membrilor Consiliului Guvernator al BCE cred că banca trebuie să acţioneze, ne aşteptăm la ceva «intervenţii verbale» din partea preşedintei Lagarde în timpul conferinţei de presă prin care să arate dorinţa BCE de a relaxa şi mai mult politica dacă va fi nevoie“, a spus Dirk Schumacher, strateg la Natixis, făcând referire la conferinţa de presă de ieri a lui Lagarde.
