Astăzi se deschide primul front al alegerilor europarlamentare, în Marea Britanie şi Olanda, unde partidele eurosceptice şi extremiste, cele cărora criza le-a adus cel mai mult capital politic, fac furori mai ales ocupând poziţii antiimigraţioniste. În Marea Britanie, liderul Partidului Independenţei Nigel Farage a sugerat că britanicii nu s-ar simţi în siguranţă dacă ar locui pe aceeaşi stradă cu români. El anticipează victoria formaţiunii sale, iar sondajele îi dau dreptate. În Olanda, liderul Partidului Libertăţii Geert Wilders a pregătit terenul alegerilor tăind o stea din steagul UE ca simbol al unei Olande care-şi recuperează independenţa. El a cerut ţării sale să-şi închidă graniţele.
„Vrem să închidem graniţele. Nu dăm nici doi bani pe regulile din Europa“, a declarat Wilders în timp ce regiza un eveniment anti-UE în faţa clădirii Parlamentului European din Bruxelles. Politicianul de 50 de ani, membru al parlamentului olandez, a avertizat că rezultatele alegerilor vor fi de importanţă istorică pentru partidele eurosceptice din Uniunea Europeană.
Sondajele de opinie sugerează că partidele anti-UE sau antisistem precum cele ale lui Wilders şi Farage ar putea câştiga 31% din cele 751 de locuri din noua compoziţie a Parlamentul European, faţă de 21% de locuri în vechea compoziţie, potrivit think-tankului Open Europe.
Până acum, Farage, care conduce grupul eurosceptic Europa Libertăţii şi Democraţiei din Parlament, a refuzat să se alieze cu Wilders sau cu liderul Frontului Naţional din Franţa Marine Le Pen, susţinând că ambele formaţiuni sunt prea extreme pentru el. Wilders este convins că euroscepticii vor putea forma de data aceasta un bloc mai mare în parlament, ceea ce ar însemna o influenţă mai mare şi mai multe fonduri europene.
În Germania ar putea fi ales un europarlamentar fascist
În Grecia, partidul SYRIZA, cu un discurs puternic contra austerităţii, va ieşi probabil câştigător, atrage atenţia în The Telegraph Mats Persson, directorul Open Europe. De asemenea, neonaziştii de la Golden Dawn, care cere plantarea de mine la graniţele Greciei pentru a-i ţine departe pe imigranţi, ar putea atrage 8-10% din voturi. Şi în Franţa, Danemarca şi Olanda formaţiunile antiimigraţioniste au şanse mari să iasă câştigătoare. Chiar şi în Germania ar putea fi ales un europarlamentar fascist, scrie Persson.
„Multe din aceste grupuri sunt de fapt formaţiuni socialiste deghizate în haine naţionaliste, iar ridicarea lor depinde de factori din afara Europei“, explică el. Pe lângă aceste partide, faptul că mulţi cetăţeni europeni nu vor vota – absenteismul ar putea atinge cote istorice – înseamnă că alegerile vor reprezenta încă un semn de condamnare a statu-quoului UE.
Paradoxal, efectul votului ar putea fi un Parlament European mai integraţionist deoarece partidele antisistem nu vor putea forma un bloc compact şi, cu un contingent anti-UE mai mare, cele două grupuri politice majoritare, socialiştii şi Partidul Popular European de centru-dreapta, vor avea motive bune să se alieze pentru a-i contra pe cei pe care-i consideră extremi.
Câtă putere au europarlamentarii?
Ei pot decide spre exemplu câte ore pot lucra angajaţii din UE, pot stabili regulile activităţilor online, regulile comerţului pentru statele UE sau cele ale pieţei interne şi cum UE cheltuie banii.
Alegerile din această săptămână, venite când UE încearcă să-şi găsească drumul de ieşire din criză, sunt cele mai importante din istoria Parlamentului European, se arată pe site-ul instituţiei. Acestea nu doar că permit alegătorilor să-şi dea verdictul asupra acţiunilor prin care liderii europeni s-au luptat cu criza, ci sunt şi primele alegeri de la semnarea Tratatului de la Lisabona în 2009, care dă PE noi puteri.
O prevedere nouă din tratat este că, atunci când statele membre ale UE nominalizează următorul preşedinte al Comisiei Europene, care-i va urma lui José Manuel Barroso în toamna acestui an, acestea va trebui, pentru prima dată, să ia în considerare rezultatele alegerilor europene. Candidatul are nevoie apoi de susţinerea Parlamentului, prin urmare el este ales de parlamentari. Aceasta înseamnă că votanţii au un cuvânt puternic de spus în ceea ce-l priveşte pe cel care va prelua conducerea executivului european. Unii observatori nu sunt foarte convinşi că această schimbare, văzută ca un succes al democraţiei, va fi respectată.
Alegerile europarlamentare vor continua pe 23 mai în Irlanda şi Cehia, pe 24 mai în Letonia şi Slovacia şi pe 25 în celelalte ţări europene, inclusiv România.
