Premiul Nobel pentru Economie i-a fost înmânat în acest an economistului american Richard Thaler, profesor al Universităţii Chicago, pentru contribuţia acestuia în domeniul economiei comportamentale, respectiv aplicarea mecanismelor psihologice în economice.
Această ramură a ştiinţelor economice, care îşi poate avea originea chiar în lucrarea “The Theory of Moral Sentiments”, scrisă de către celebrul economist scoţian Adam Smith în 1759, a început în ultimii 30 de ani să câştige teren în faţa curentului raţionalist, iar în acest an premiul vine chiar de la un profesor al Universităţii Chicago, locul unde s-a născut una dintre cele mai importante teorii raţionaliste, respectiv teoria pieţelor eficiente.
Teoria ghiontului (Nudge Theory) reprezintă una dintre cele mai importante contribuţii ale lui Thaler, prin care acesta scote în evidenţă importanţa arhitecturii alegerii, pentru care a şi fost criticat de către o parte a zonei politice de dreapta (susţinători tradiţionali ai Şcolii Chicago), fiind definită ca o teorie paternalistă.
În urmă cu patru ani, Robert Shiller, profesor al Universităţii Yale, o altă somitate în domeniul economiei comportamentale şi al influenţei pe care o joacă psihologia în arhitectura decizilor de pe pieţele de capital, a câştigat Premiul Nobel, împreună cu Eugene Fama (Chicago), părintele teoriei pieţelor eficiente, şi Lars Peter Hansen (Chicago), reprezentanţi ai raţionaliştilor, într-o mişcare similară cu acordarea premiului Nobel lui Friedrich Hayek şi Gunnar Myrdal în 1974, respectiv unor economişti aflaţi în tabere diferite privind intervenţionismul guvernamental în economie.
Printre alte mari nume ale economiei comportamentale care au primit Premiul Nobel se mai numără: Maurice Allais (1988) sau Daniel Kahneman (2002).
Tot în cadrul Universităţii Chicago a predat şi celebrul economist american Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel în anul 1976. M. Friedman a fost cel care pus bazele Şcolii de la Chicago, un curent neoclasic, ce se opune în principal ideilor lui John Maynard Keynes.
Univeristatea Chicago a câştigat cele mai multe premii Nobel pentru Economie (13), pe locul al doilea situându-se Universitatea MIT (6), al cărui departament de economie a fost înfiinţat de către Paul Samuelson, părintele economiei moderne, un admirator al ideilor keynesiene.
Samuelson a atras în rândul noului departament probabil cea mai influentă garnitură de economişti ai secolului XX (şi început de secol XXI), respectiv Robert Solow, Robert Merton, Franco Modigliani, Joseph Stiglitz sau Paul Krugman.
Premiul Nobel pentru Economie a fost acordat pentru prima oară de Banca Centrală a Suediei, cea mai veche din lume, în 1969, ca ocazie a celor 300 de ani scurşi de la fondarea sa.
Richard Thaler este autorul unor cărţi precum Misbehaving: The Making of Behavioral Economics sau Nudge: Improving Decisions About Health, Wealth, and Happiness.
