Nadia Comăneci a fost notată cu 10.00 la majoritatea exerciţiilor sale: în Concursul 1 – au fost 3 (paralele impuse şi libere, bârnă libere), în Concursul 2 – s-au consemnat 2 (paralele, bârnă), îar în Concursul 3 – a primit încă 2 la aceleaşi aparate, ceea ce a însemnat că din 16 note posibile, şapte au fost maxime, toate aureolate de dubla din finala de la paralele (20 puncte), ceea ce nimeni nu a mai putut realiza.
Trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint (echipă) şi una de bronz (sol) a cucerit Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice din 1976.
Încurcătura în care se afla juriul de concurs şi organizatorii începea să capete amploare după exerciţiul Nadiei de la paralele. Una dintre arbitre s-a apropiat de Daniel Baumat, director în cadrul Companiei Omega, care se afla în apropierea mesei juriului de concurs, singurul care putea oferi o soluţie salvatoare: “M-a întrebat ce să facă. I-am spus că ar putea să fie puse 1.00 sau 100, dar că nu există nicio posibilitate pentru un 10.00…”, notează Federaţia Română de Gimnastică.
Când Nadia Comaneci a văzut scorul afişat a fost total nedumerită. “Ştiam că nu a fost totul perfect, pentru că am făcut un foarte, foarte mic pas la aterizare, dar nici că am făcut un exerciţiu de o asemnea notă”, avea să spună ea mult mai târziu. Reacţia publicului nu a întârziat. Mai întâi, ca un murmur, confuz, de nedumerire, care a crescut în intensitate şi s-a transformat într-o furtună de proteste. Se anunţă la microfon: 10.00! Iar protestele se transformă într-o furtună de aplauze.
Ziarele de la acea vreme au elogiat performanţa sportivei din România. Montreal Matin: „Suntem mândri că aici, la Montreal, s-a înregistrat pentru prima oară acest spectacol de vis al desăvârşirii”. O Globo: „Nadia Comăneci este la 14 ani cea mai graţioasă şi mai spectaculoasă gimnastă văzută vreodată. Evoluţiile ei au produs extaz în tribune şi au smuls exclamaţii de uimire, iar torentele de aplauze au subliniat fiecare exerciţiu încheiat de Nadia în stilul său inimitabil”. Stuttgarter Zeitung: „La Montreal a fost depăşită o barieră a sportului – Nadia Comăneci a obţinut calificativul maxim!”. Reuters: „Românca în vârstă de 14 ani Nadia Comăneci a fost declarată regină a Jocurilor Olimpice de la Montreal după ce a deposedat de cununa laureaţilor pe gimnastele sovietice Olga Korbut şi Ludmila Turisceva”. L’Equipe: „Începând de ieri, gimnastica a căpătat o nouă dimensiune prin graţia unei românce de 14 ani, tânăra Nadia Comăneci, care a ajuns la perfecţiune”. L’Express: „Ea a adus surâsul la Jocuri. Ea este Nadia Comăneci, o româncă de 14 ani şi jumătate, medalie de aur la gimnastică. Uluit şi uşurat, Montrealul a glorificat-o. O dată cu apariţia sa, spectatorii şi telespectatorii au căzut în extaz. Ea şi-a subjugat juriul şi a emoţionat partenerele… Montrealul asistă la înflorirea unei minuni. Mică, subţire, cu un zâmbet poznaş, ea are o graţie şi o cutezanţă uneori surprinzătoare. Nimic nu o miră, nimic nu o emoţionează. Eleganţa, măiestria sa au făcut din ea eroina Jocurilor. Cu Nadia Comăneci, gimnastica olimpică a devenit, pur şi simplu, o artă!”. France Presse: „Pentru noi, prima eroină a acestor jocuri va rămâne gimnasta româncă, Nadia Comăneci, „copilul pasăre”, care a reuşit să pună în dificultate până şi computerele cu cele 7 note de 10, premieră absolută şi răsplată a perfecţiunii”. Associated Press: „Amintirea cea mai trainică ne-a lăsat-o gimnastica şi această zvârlugă de fată din România, Nadia Comăneci, nu mai mare ca o păpuşă, plină de viaţă şi talent, care ne-a cucerit inimile cu farmecul său copilăresc şi cu graţia ei de zână.”
Într-un interviu acordat Reuters, luni, Nadia Comăneci (54 de ani) a vorbit despre acel moment care a intrat în istorie. "La acel moment nu am înţeles impactul acelei performanţe, întrucât nu am concurat cu gândul de a face istorie, am vrut să câştig o medalie. Nu aveam cum să ştiu că eram martoră la un moment special, ce va rămâne în eternitate. Faptul că am primit primul 10 din istorie a fost ceva major, dar a fost amplificat de faptul că tabela electronică nu a ştiut cum să afişeze scorul. În continuare trebuie să mă ciupesc atunci când mă gândesc la faptul că viaţa mea a fost dictată de un rezultat făcut la vârsta de 14 ani", a precizat Nadia.
"De fiecare dată când este un zero în aniversare, este un aspect mai important. Au fost 10, apoi 20, 30 şi acum 40, sunt numere mari. Realizez că jumătate din viaţă a trecut, e un şoc oarecum. La al 40-lea an, mă simt ca şi cum aş fi celebrat acest moment de la începutul anului. Toată lumea pe care am întâlnit-o vrea să vorbim despre acel moment", a conchis Nadia.
