Chiar dacă semnele crizei financiare ce urma să lovească întreaga lume se iviseră cu jumătate de an înainte, iar apariţia unei recesiuni este o urmare firească a ciclurilor economice, toată lumea financiară şi nu numai a fost lovită din plin şi prinsă într-o situaţie comparabilă cu depistarea unui cancer în faza metastatică a acestuia, la jumătatea lui septembrie, 2008.
„Pentru mine criza nu a început în septembrie, a început prin martie, nu pentru mine personal, dar în sensul informaţiilor şi evenimentelor de atunci. Doar amploarea şi adâncimea ei s-au concretizat în august-septembrie“, îşi aminteşte Matei Păun, fondator al băncii de investiţii BAC România şi BAC Belarus, divizii ale Europa Capital Management (ECM).
În prima săptămână de la falimentul Lehman Brothers, în timp ce majoritatea analiştilor financiari şi autorităţile se declarau convinse că România nu va fi contaminată de criza din America, Matei Păun anunţa începutul scumpirii şi indisponibilităţii creditelor şi falimentelor ce urmau să zguduie piaţa.
„Ai fi tentat să spui că ce-a fost mai rău a trecut. Din păcate, aceasta este o privire optimistă şi de fapt am fi norocoşi dacă am fi acum la jumătatea crizei. Mă aştept la falimentul mai multor bănci comerciale şi la zeci, poate chiar sute de falimente la cele mici şi mijlocii (...). Criza nu are şanse să dispară prea curând şi ar putea de fapt să ducă la o recesiune prelungită. (...) În orice caz, suntem confruntaţi cu perspectivele mai multor ani de dificultăţi economice“, scria Matei Păun în ediţia ZF din 19 septembrie 2008.
El a rememorat pentru ZF acele vremuri. România trecea printr-o perioadă de creştere economică de excepţie, cea mai mare dn UE. În perioada 2004-2008, PIB-ul României a crescut constant, cu peste 8 procente în 2004, 2006 şi 2008, potrivit datelor Ministerului de Finanţe. Daniel Dăianu, profesor de economie, prevestea pentru 2009 o creştere a PIB de 5-6%, în timp ce Mihai Tănăsescu, fost ministru de finanţe, susţinea că o decelerare a economiei la 5-6% în 2009 este chiar indicată. Analiştii vorbeau de o creştere economică, chiar dacă mai mică decât în anii anteriori.
Economia României s-a prăbuşit însă, în 2009, evoluţia PIB fiind de minus 7,1%.
Criza nu putea fi prevenită decât cu ani înainte. Reacţiile autorităţilor, chiar dacă au luat măsuri, nu au făcut faţă valului ce urma să lovească România.
„BNR a încercat să preîntâmpine, crescând rezervele, dar e clar că a fost insuficient şi e clar că nu au fost în stare să reglementeze sau să supravegheze sectorul bancar. Pentru bancherii comerciali situaţia era atât de catastrofală, încât nu aveau ce să facă, decât să viseze la un deznodământ pozitiv, răul era deja făcut. E ca şi cum un om care fumează trei pachete de ţigări pe zi timp de 20 de ani află că suferă de cancer în fază terminală“, îşi aminteşte Păun.
Perioadele de recesiune fac parte dintr-un ciclu economic firesc : „La noi oricum ar fi venit o criză, date fiind excesele perioadei, dar dacă contextul internaţional nu ar fi fost în aşa fel, ar fi trecut mai uşor. Crizele fac parte dintr-un ciclu şi se vor repeta dintr-un motiv clar – oamenii nu sunt creaturi 100% raţionale, ci mai degrabă guvernate de frică, lăcomie, de unde se nasc excese. Crizele sunt inevitabile cât timp factorul uman rămâne“.
Criza din 2008 s-a diferenţiat de alte crize financiare prin gradul ridicat de contagiune, având în vedere că epicentrul acesteia a fost o piaţă matură, cum este cea americană. Odată ajunsă în pieţele emergente, aceasta a luat forma violentă caracteristică crizelor din această zonă.
„Cariera mea a fost tot timpul concentrată pe pieţele emergente, unde crizele sunt rapide, urâte şi se lasă cu mult sânge în stradă. Am trecut prin criza din 97-98, criza asiatică, dar am mai trecut şi prin altele. Eu am avut un traseu care m-a dus în special în zona estică. Acolo totul este pus sub o mare lupă şi atunci, dacă lumea ar trece peste o chestiune mică într-o piaţă fundamentată, într-o piaţă emergentă, o scânteie este necesară ca lumea să o ia razna.“
România a fost avantajată la ieşirea din criză de poziţia geografică şi demografică. Banii au devenit mai ieftini, băncile s-au dezmorţit şi firmele, în căutarea mâinii de lucru ieftine au investit în România şi au dezvoltat platforme.
Pentru România, nu au existat beneficii de pe urma crizei, ci efectele negative au fost pe termen lung: „Măsurile au fost cam drastice şi nu foarte necesare, au tăiat în carne vie (tăierea veniturilor bugetarilor cu 25% - n. red.). Un mare motiv al plecărilor românilor din perioada următoare a fost şi reacţia statului la ce s-a întâmplat cu criza, dar şi liberalizarea regimului cu vizele şi atunci au plecat valuri importante de oameni şi, mai rău, a decapitat efectiv straturi întregi de antreprenori“.
În 19 septembrie 2008, Ziarul Financiar scria opiniile experţilor cu privire la criză. Daniel Dăianu, profesor de economie, prevedea o decelarere a creşterii economice a României. Jean Louis Ricadou de la Renault se aştepta ca România să profite de pe urma crizei.
