Firmele româneşti care vor să îşi cumpere un domeniu de internet de nivel superior (gTLD) cu orice terminaţie doresc, precum .srl sau .acasă, sau aproape orice altă terminaţie, vor putea face din acest lucru peste aproximativ patru luni, după ce vor achita o taxă de 185.000 de dolari pentru înregistrare, potrivit lui Beatrice Onica-Jarka, avocat specializat în proceduri de drept pentru afaceri şi mediul online şi arbitru ICANN.
Cererea de înregistrare se va face la ICANN, asociaţia non-profit care administrează şi reglementează domeniile internet şi care anul trecut în perioada ianuarie-aprilie a deschis prima sesiune de înregistrare de noi terminaţii gTLD (domeniu internet de nivel superior), precum cele deja cunoscute, .org, .com, .net, .info.
Aplicaţiile pot fi depuse numai de persoane juridice care fac dovada că au mijloacele necesare pentru a administra acel domeniu. Compania care îşi înregistrează un domeniu se transformă automat într-un registrar, cum este în România RoTLD-ul, care administrează domeniul .ro şi îl controlează în întregime.
Potrivit lui Beatrice Onica-Jarka, nicio companie românească nu a înscris anul trecut cerere pentru alocarea unui domeniu. În total au fost înregistrate 1930 de cereri, potrivit informaţiilor de pe site-ul newgtlds.icann.org. Printre marile companii internaţionale care au înregistrat cereri pentru terminaţii anul trecut se numără: MC Donald’s Corporation cu terminaţia MCD, Amazon EU cu terminaţia PLAY, Del Monte International cu terminaţia DELMONTE, Oriental Trading Company cu terminaţia PARTY sau Wal-Mart Stores cu terminaţia SAMSCLUB.
La începutul lunii martie s-a deschis şi sesiunea de obiecţii, urmând ca la sfârşitul perioadei de contestaţii, care durează între două şi patru luni să apară la nivel internaţional noile terminaţii de nivel înalt, precum .vip, .food, .music, şi multe altele.
Firmele care vor administra noile domenii vor avea contol total asupra domeniului. Ele vor putea vinde domenii în cadrul terminaţiei respective sau vor putea înscrie nelimitate domenii pentru compania lor. De exemplu, dacă compania X va deţine domeniul .food, ea va putea să administreze, în funcţie de capacitatea tehnică de administrare, un număr nelimitat de domenii, precum legume.food, fructe.food, fructeproaspete.food, şi alte asemenea, sau va putea vinde, contra cost, astfel de domenii unor terţi care vor plăti o taxă, fie unică la înregistrare, fie lunară administratorului domeniului.
În ceea ce priveşte contestaţiile realizate împotriva cererilor de înregistrare depuse anul trecut există un număr de 270 de obiecţiuni, care vor fi soluţionate în cadrul unei sesiuni dedicate, afirmă Beatrice Onica-Jarka. Ea a spus că există patru tipuri de obiecţii, depuse de cei lezaţi. Primul tip de obiecţie se referă la caracterul similar al terminaţiei cu cel al unui alt aplicant, pentru că două enităţi nu pot avea aceeaşi terminaţie sau nume de domeniu. Al doilea tip de obiecţie se referă la drepturile legale ale terţilor încălcate prin aceste înregistări, de exemplu titularii de marcă care pot să conteste în funcţie de drepturile pe care le au, cererile de înregistrare. Un al treilea tip de obiecţie are legătură cu interesul public limitat pentru acele cereri care încalcă norme generale de drept internaţional cu privire la morala şi ordinea publică internaţională şi ultimul tip, obiecţiunea pe care o face o comunitate atunci când înregistrarea respectivă încalcă drepturile unei comunităţi. În acest ultim caz, ICANN nu precizează ce tip de comunitate trebuie să fie, comunitate de business, de interese, sau alt tip.
Obiecţiile trebuie să îndeplinească trei condiţii cumulative: numele domeniului să încalce dreptul la marcă înregistrată, înregistrarea să fie făcută cu rea-credinţă şi să nu deţină drepturi sau interese legitime. Toate firmele care sunt lezate se vor adresa celor patru furnizori de servicii de soluţionare a acestor obiecţiuni. Cei patru furnizori sunt: Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, cunoscută sub denumirea interanaţională WIPO (World Intellectual Property Organization), care are sediul la Geneva, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional din Cehia, National Arbitration Forum din America şi Asian Dispute Resolution pentru Asia. Toţi cei patru furnizori folosesc procedura administrativă UDRP ( The Uniform Domain-Name Dispute Resolution Policy), un set de norme valabile pentru tot internetul.
Decizia luată de aceste patru instituţii nu poate fi anulată, a explicat arbitrul ICANN Beatrice Onica-Jarka. În România, nu există, potrivit ei, niciun fel de legislaţie care să protejeze numele de domenii, dar în momentul în care semnezi un contract cu registratorul, cum este domeniul RoTLD (.ro), în condiţiile şi termenii contractuali este stipulat că prin semnarea contractului te supui procedurilor UDRP. Reclamantul, sau persoana care iniţiază procedura de obiecţie trebuie să plătească o taxă de 1.500 de dolari unuia dintre cei patru furnizori de servicii de soluţionare căruia i se adresează.
În România, din anul 2000 până în prezent s-au înregistrat 119 litigii pe procedura UDRP, din care 22 de cazuri au fost iniţiate de reclamanţi români, ceea ce înseamnă că restul până la 119, adică 97 de cazuri au fost împotriva unor aşa numiţi Cybersquatters, adică acele enităţi care profită de pe urma numelui de domeniu al unei companii mari, care nu are încă un domeniu deschis sub numele de marcă.
De exemplu, înainte ca Air France, compania de zboruri aeriene să vină în România, domeniul airfrance.ro era folosit de o altă entitate, care a profitat de numele cunoscut al companiei pentru a îşi promova propriile servicii şi produse sub acel nume. În momentul în care Air France a venit în România şi a încercat să îşi deschidă domeniul airfrance.ro a constatat că acesta era deja utilizat. Air France a deschis un litigiu prin care a cerut să îi fie atribuit numele de domeniu, airfrance.ro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
