Intr-o zi de vara a anului 2003, iesind de la o casa de plata dintr-un magazin Carrefour, o domnisoara ma roaga politicos sa raspund catorva intrebari pentru un sondaj de opinie. Nu sunt in stare sa refuz.
Domnisoara incepe prin a nota suma exacta pana la ultimul leu pe care am cheltuit-o si casa la care am facut cumparaturile. Instantaneu ma gandesc ca platind prin card si avand aceste informatii poate, de asemenea, verifica cel putin o parte din informatiile pe care mi le cere, dar este prea tarziu ca sa mai pot face ceva, asa ca intru in joc cu stoicism.
Sunt supus unui tir rapid de intrebari, unele extrem de personale: grupa de varsta, starea civila, numar de copii, daca posed autoturism, locuinta, salariu lunar, etc. Unele intrebari ma amuza. Sunt "cap de familie"? Oscilez intre a ma simti lezat in amorul propriu de barbat casatorit si a reactiona modern la o intrebare cu astfel de prejudecati patriarhale. Reusesc sa baigui un "Presupun ca da" neconvingator. Raspund disciplinat la intrebari, uneori deformand realitatea. Hei, arat mai tanar decat varsta mea reala.
Isi noteaza cu constiinciozitate toate raspunsurile. Spre final imi cere cu nonsalanta adresa si numarul de telefon. E in interesul meu, pentru a fi anuntat despre eventuale oferte speciale. Domnisoara este socata cand refuz sa raspund. Este blocata cand o intreb la ce altceva va folosi acele informatii si pentru cat timp le va folosi. Din dezamagirea ce i se citeste pe fata realizez ca si-a pierdut total timpul cu mine.
Cat valoreaza informatiile personale?
Fiecare s-a intalnit cu scenariul de mai sus. Cei mai multi am oferit fara sa ne gandim prea mult, cu liberalism, datele noastre personale in schimbul unor promisiuni vagi de castig niciodata realizate.
Ar fi un exercitiu foarte interesant pentru fiecare sa evaluam cat valoreaza propriile informatii personale. Foarte putini dintre noi si-ar da adresa si numarul de telefon cuiva care i le-ar fi cerut pur si simplu pe strada. Foarte multi dintre noi nu ar ezita sa ofere aceste informatii in schimbul participarii la o tombola cu castiguri semnificative. Oare cati bani am accepta sa primim in schimbul oferirii informatiilor noastre personale unui necunoscut?
O avere pentru marketing
Intrebarea este legitima, pentru ca acele informatii au o valoare incontestabila in lumea afacerilor. Multi comercianti nu vor ezita sa ofere sume consistente pentru baze de date cu informatii verificate si complete. Un departament de marketing sofisticat folosind mijloace de calcul moderne ca modele de exploatare a datelor (data mining) si procesare analitica online (OLAP) va fi capabil sa prezica in detalii neasteptate comportamentul comercial al unui individ. Tehnologiile au foarte multe aplicatii extrem de interesante. Se pot gasi corelatii care pot rezulta in produse care ne imbunatatesc viata. Proiectezi cu totul altfel o bicicleta, daca stii ca va fi folosita cu preponderenta de barbati intre 30 si 40 de ani, ce sunt usor supraponderali, locuiesc in orase mari si prefera sa o foloseasca in special pentru slabit si nu pentru cumparaturi. Un bun manager va folosi aceste informatii in deciziile de zi cu zi. Banii de marketing vor fi cheltuiti mult mai eficient, va fi mult mai usor sa identifici si sa caracterizezi cu precizie un segment de piata, te vei focaliza mai bine pe segmente mai profitabile.
Aplicate la comertul electronic aceste tehnologii pot rezulta in marketing personalizat. Astfel e foarte probabil sa vezi numai reclame absolut relevante tie atunci cand vizitezi o pagina de web. Folosirea in marketing personalizat a acestor informatii este probabil una dintre cele mai contestate aplicatii ale acestor tehnologii. Iar disputele devin si mai aprinse atunci cand tehnologia se aplica in lumea civica.
Si tousi...
Un Sistem Informatic Integrat ce contine toate datele personale despre tine intr-un singur loc poate fi folosit de un guvern pentru a reduce birocratia, si de ce nu pentru a identifica infractorii. Folosirea judicioasa a acestor informatii in scopul imbunatatirii vietii cetateanului este ceva ce vrem cu totii. Situatia devine chiar foarte eficienta atunci cand viteza de acumulare si cantitatea datelor personale creste semnificativ pe masura ce oamenii incep sa foloseasca calculatorul tot mai mult. Cei mai multi dintre noi vor fi surprinsi sa afle cate informatii pot fi aflate despre noi doar vizitand o pagina de web, sau doar trimitand un email de la o adresa anonima.
Problema apare insa atunci cand un astfel de sistem poate fi (teoretic cel putin) folosit pentru a prezice comportamentul civic al unui cetatean si pentru a directiona resurse guvernamentale in sensul influentarii acestui comportament. Sau cand un functionar de la ghiseul de plata a taxelor pe cladiri se va arata extrem de zelos cu noi tinand seama ca poate afla in cateva secunde multe alte lucruri despre noi, ca, de exemplu, care a fost venitul nostru pe anul trecut. Oare cati dintre noi vor fi confortabili sa stie ca un potential viitor angajator stie despre noi cu exactitate, inca inainte de a ne chema la interviu, bolile de care suferim si numarul de zile de concediu medical?
Informarea, bat-o vina!
Tehnologiile moderne de procesare a datelor din ziua de astazi sunt unelte extrem de puternice ce pot sa ne faca viata mai buna, dar in acelasi timp pot reprezenta un pericol nu neaparat aparent pentru functionarea democratica a unei societati.
A respinge aceste tehnologii ar fi o greseala. Faptul ca avioanele comerciale pot fi folosite la lucruri oribile nu inseamna ca trebuie sa renuntam la ele. A intelege impactul acestor tehnologii si a evita capcanele lor este esential si depinde de fiecare dintre noi.
Dreptul la intimitate in Romania este protejat prin legea nr.677 din 21 noiembrie 2001, o lege de inspiratie europeana. Ea specifica foarte clar care sunt drepturile noastre atunci cand cineva, oricine ar fi el, va intra in posesia unor informatii personale. Domnisoara de la Carrefour in mod clar nu cunostea legea nr. 677. Altfel ar fi stiut ca era ilegal sa-mi ceara adresa si numarul de telefon fara sa-mi spuna totul despre modul cum vor fi folosite, cum voi avea acces ulterior la ele si cat timp va pastra acele informatii fara permisiunea mea.
In fine, protectia impotriva terorismului nu trebuie facuta cu pretul diminuarii unui drept fundamental precum cel la intimitate si confidentialitate. Benjamin Franklin, unul dintre parintii democratiei moderne, spunea: "Cei care sunt dispusi sa sacrifice libertati esentiale pentru a obtine putina securitate temporara, nu merita sa aiba nici libertate nici securitate".
Promotorii Sistemului Informatic Integrat vor realiza poate ca intr-o societate democratica poti preveni infractiuni concentrand excesiv de multe informatii de la oameni preponderent cinstiti fara a specifica clar si fara echivoc masuri concrete de protejare a intimitatii celor ce nu incalca legea.
Si poate ca fiecare dintre noi se va gandi de doua ori inainte de a raspunde tuturor intrebarilor din sondaje.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
