Poate ne-am aştepta ca un oraş al viitorului să fie un fel de muzeu al tehnologiei, în care nuanţele de gri metalizat intră în contrast cu albastrul standardizat al ecranelor, unde Wi-Fi-ul ţine loc de aer, iar cei mai verzi copaci sunt în reclame. Cu toate acestea, o abordare mai realistă, cum este experimentul Oraşul Viitorului imaginat de echipa EFdeN, arată că protejarea naturii trebuie să fie scopul, iar tehnologia mijlocul, nu invers.
Să pornim de la o zi cu totul obişnuită, o dimineaţă de lucru normală, în sistem hibrid, desigur. Ieşi pe uşă pentru a te îndrepta spre birou, păşeşti de pe terasă pe iarbă, iar prima oprire este la staţia de încărcare de lângă casa ta, unde ai lăsat maşina „la priză” peste noapte.
Aşa o încarci de obicei, pentru că ştii că o încărcare rapidă sau ultra-rapidă îţi poate afecta bateria, exact aşa cum se întâmplă când îţi încarci telefonul.
În drum spre maşină treci pe lângă florile pe care le-ai plantat pentru a încuraja natura să trăiască pe lângă tine. Prin agricultură urbană ai ajuns să ai un mic ecosistem în jurul casei, cu flori colorate care atrag albine, câţiva pomi fructiferi şi câteva petice de teren cultivate cu roşii şi castraveţi. Totul a început de când ai decis să foloseşti drept fertilizator compostul obţinut din resturile de mâncare din bucătărie.
Urci la volan, iar ultimul lucru pe care îl auzi în curte este zumzetul albinelor care dau târcoale grădinii tale urbane. Ca un ecou, zumzetul maşinii tale electrice continuă ce au început albinele odată ce ai pornit la drum.
