Rolul arhitectului si-a pierdut treptat din importanta in ultimii zeci de ani. Daca in perioada comunismului arhitectii nu puteau profesa liber, semnand in grup proiecte si impartind astfel prestigiul si responsabilitatea, anii '90 au adus dreptul de semnatura si aparitia primelor birouri individuale de arhitectura.
Efectul imediat nu a fost cel asteptat de piata, putine proeicte noi fiind la nivelul dezvoltarilor din statele vecine sau din Europa Vestica.
"Rolul arhitectului a scazut in ultima perioada si din cauza numarului mare de actori in procesul de dezvoltare a proiectelor. Arhitectul roman este dator sa-si recastige pozitia in societate. El nu este doar un facator de case, el este un artist", a declarat Serban Sturza, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, asociatia profesionala de reprezentare si reglementare a profesiei de arhitect.
Daca in cazul Poloniei, Ungariei sau Cehiei, de exemplu, pata de culoare, inovatia in design, nu a avut drept unica sursa capitalul privat, statul dezvoltand proiecte importante, muzee, relocari de cladiri administrative sau galerii de arta, in Romania cererea este aproape integrala dinspre mediul privat.
"Proiectele pe bani publici sunt practic inexistente. Si asta e o mare problema. De obicei cladirile din bani publici sunt cele mai interesante pentru ca se adreseaza altor
programe decat cele de rezidential, de hoteluri sau de retail. Ele se adreseaza unor spatii publice, de birouri, de cultura, muzee, expozitii, piete publice si altele", explica arhitectul Bogdan Bogoescu, 61 de ani, care si-a deschis in 1992 propriul birou. Bogoescu a fost in perioada 1991-1992 arhitectul-sef al Capitalei.
Exemplul de proiect din bani publici care a atras atentia prin creativitatea arhitectului pe care il da el este Muzeul Holocaustului din Berlin. Pe aceeasi tema, Polonia a organizat un concurs international de arhitectura pentru construirea unui muzeu al evreilor polonezi, o lucrare a carei arhitectura contrasteaza flagrant cu specificul local. Proiectul a fost insa salutat de comunitatea europeana a arhitectilor, e in curs de constructie si urmeaza sa fie finalizat anul viitor, fiind asteptati milioane de vizitatori din toate colturile lumii.
"Nu cred ca ne dam seama de importanta unor cladiri publice. Noi nu putem inca evalua importanta unei cladiri in spatiul public, de fapt nici nu avem un interes prea mare fata de acest capitol. Noi traim intr-un spatiu public pe care trebuie sa-l conservam in favoarea noastra. Noi nu avem acum spatii publice. Noi nu avem piete, avem intersectii", spune Bogoescu.
Tendinta administratiilor locale ale oraselor din majoritatea statelor europene este de a da nastere unor proiecte care sa marcheze orasul lor pe marea harta culturala a lumii. In cazul in care nu este vorba despre proiecte mamut, muzee, universitati sau expozitii, banii publici sunt folositi pentru a reabilita sau pentru a construi de la zero piete publice, spatii pietonale sau pentru revitalizarea monumentelor aflate in patrimoniu.
Concursul international de arhitectura este solutia preferata de marea majoritate a clientilor administratii publice pentru ca ofera o paleta foarte mare de posibilitati. Organizarea unui concurs este in sine un prilej de a aduna la un loc cei mai importanti arhitecti locali si internationali si de a atrage atentia asupra unui anumit oras.
Pretul mic nu poate garanta calitatea
Bogoescu, a carui firma are in portofoliu lucrari ca Universitatea Hyperion sau complexul rezidential Laguna Residence, de langa Lacul Tei din Capitala, spune ca a renuntat la proiectele publice acum 10 ani, mai ales pentru ca nu este de acord cu faptul ca acele concursuri de arhitectura, cand sunt facute conform legii achizitiilor publice, dau castig de cauza celor care practica un tarif de dumping.
"In momentul de fata practica pretului de dumping este la ordinea zilei, nu numai in arhitectura, peste tot. Problema este ca daca facem un calcul, cel care a castigat concursul printr-un pret foarte mic, dupa suplimentarile de pret cerute, ajunge sa fie mai scump, in final, decat o alta oferta care a fost refuzata tocmai din acest motiv", spune el. In lipsa proiectelor publice care sa fie castigate in urma unor concursuri internationale de arhitectura, cum a fost cel organizat pentru extinderea Palatului Victoria, arhitectii depind foarte mult de cererea de pe piata. Un alt impediment in participarea la concursuri pentru astfel de proiecte este si garantia perceputa din partea arhitectilor, care de multe ori depaseste integral cifra de afaceri a biroului respectiv, limitand practic piata doar la firmele mari si foarte mari.
Mai mult decat atat, concentrarea caietului de sarcini asupra factorului pret in oferta finala exclude posibilitatea atragerii unor mari arhitecti, a unor branduri recunoscute la nivel mondial pe propria piata.
"Nicaieri in statele europene un concurs de arhitectura nu este castigat pe baza pretului. Un astfel de proiect nu poate fi evaluat decat din punct de vedere profesional. Pretul nu are voie sa contribuie prea mult in decizia finala", considera Bogoescu. Dupa parerea lui Primaria Generala a Municipiului ar trebui sa evite pe cat posibil retrocedarea terenurilor sau imobilelor care au un caracter istoric.
Portofoliul actual al biroului sau de arhitectura este predominant pe partea rezidentiala, de complexuri cu locuinte colective, care este completata de spatii de birouri si de retail.
Sturza: Nu trebuie sa mimam centrul istoric
Proiectul-pilot de reabilitare a centrului istoric al Capitalei, care a inceput cu prima parte, de refacere a infrastructurii de baza, canalizare, apa curenta, drumuri si trotuare, nu este suficient pentru a revitaliza zona.
Administratia nu are la ora actuala un set clar de reglementari prin care sa oblige proprietarii sa respecte linia estetica generala si trecutul istoric al cladirilor de aici.
O parte dintre investitorii din zona, care s-au organizat in Asociatia Investitorilor din Centrul Istoric (AICI), au atras atentia asupra faptului ca unele constructii sau reabilitari nu respecta deloc imaginea de centru istoric. In acelasi timp insa, presedintele OAR atrage atentia asupra faptului ca centrul Lipscaniului a fost unul cu destinatie preponderent negustoreasca, ceea ce inseamna ca actuala destinatie, de centru istoric, poate fi considerata usor fortata.
"La ora actuala exact categoria de producatori care au adus faima acestei zone este cea care lipseste. Lipscaniul devine un centru turistic artificial, pentru ca te prefaci ca esti in centrul istoric", explica Sturza.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
