În cele mai multe cazuri infrastructura este asociată direct cu autostrăzile, iar acestea sunt de departe cele mai mediatizate. Un subiect special îl reprezintă spre exemplu autostrada Comarnic-Braşov - pentru cei care merg la munte în vacanţă, sau Sibiu-Piteşti, pentru economie şi industrie. Dincolo de toate aceste aspecte, „infrastructura“ mai înseamnă spre exemplu şi alte categorii de drumuri asfaltate, reţea de gaze, canalizare sau apă curentă. Desigur, mai înseamnă şi acces la internet, însă aici România excelează. Mai puţin excelează însă la restul. Chiar luna trecută şeful General Electric declara că România trebuie să investească masiv în infrastructura pentru energie electrică şi gaze deoarece este una îmbătrânită. În timp ce toată lumea stă cu ochii pe autostrăzile din Transilvania, la sud de Carpaţi s-a întâmplat ceva uimitor luna trecută - CNADNR, compania naţională de drumuri, a anunţat că se va construi, cu aproape patru ani întârziere, centura de la Mihăileşti, pe drumul spre Alexandria. La aproape 100 km de acel loc, Consiliul Judeţean Teleorman alături de cel al judeţului Giurgiu au pus mână de la mână alături de fonduri europene şi au început asfaltarea drumului de pământ dintre Alexandria şi oraşul Giurgiu, scurtând distanţa cu 50 km.
În ultimul deceniu autostrăzile au fost cel mai mediatizat subiect, capitol la care România este la coada clasamentului european, însă cifra care ar trebui să surprindă este alta. Din totalul drumurilor publice, de 86.080 km, 32.303 km, sau 37,5%, sunt drumuri acoperite cu pământ sau în cel mai bun caz pietruite. Procentul este similar cu cel al drumurilor modernizate. Mai grav este faptul că în patru ani procentul a scăzut cu numai 2,5 puncte procentuale, adică s-au asfaltat circa 2.700 de kilometri de drum. Restul încă trebuie să suporte praful şi noroiul. Restul încă sunt nevoiţi să se deplaseze cu o căruţă pe acele drumuri, pentru că o maşină modernă cu greu ar face faţă, iar una care ar putea nu este prea ieftină.
În ceea ce priveşte sistemul de canalizare, la sfârşitul anului 2014 numai 47% din populaţia României avea locuinţa conectată la un astfel de sistem. Spre comparaţie, Polonia are un procent de peste 60%, Bulgaria de peste 70%, în timp ce Ungaria se apropie de 70%. Germania este la 96%, iar Franţa la 82%.
Spre comparaţie, în Statele Unite ale Americii, în anul 1940, numai 35% aveau toaleta în casă, în timp ce în prezent procentul este de aproape 100%.
Nici în ceea ce priveşte distribuţia de gaze nu stăm prea bine. Ultimele date oficiale, cele pe anul 2010, indică faptul că 40% din populaţia României utilizează butelia ca sursă de gaze, iar pentru încălzire utilizează soba cu lemne. Iar aici poate începe o discuţie cu privire la tăierile ilegale de lemne (un caz mai fericit), sau polurea în cazul în care populaţia săracă alege să ardă materiale plastice sau cauciuc pentru căldură.
Lipsa de dezvoltare nu o arată neapărat lipsa autostrăzilor, ci şi a apei curente, canalizării, a drumurilor asfaltate.
Bogdan Alecu este Editor Business Construct
Suplimentul Business Construct a apărut miercuri, 11 mai împreună cu Ziarul Financiar. www.zf.ro/constructii-imobiliare/
