„Este clar că fondurile de pensii româneşti au devenit unul dintre pilonii principali ai Bursei de Valori Bucureşti. Acest lucru aduce avantaje pentru noi toţi în sensul în care prin fondurile de pensii oamenii de rând beneficiază de creşterea pe termen lung a bursei“, spune Adrian Cojocar, directorul general adjunct al Patria Asset Management.
Însă strategia administratorilor acestor fonduri este de acumulare de acţiuni şi în general nu vizează tranzacţionarea activă la bursă, ceea ce se traduce într-o scădere a acţiunilor disponibile la liber la tranzacţionare şi ar putea conduce la o diminuare a lichidităţii.
Astfel de fonduri sunt alimentate periodic cu bani, de exemplu doar în S1/2019 au intrat 4,14 mld. lei din contribuţiilor celor 7,4 milioane de români, arată datele ASF.
Prin urmare, cum marfa de la bursă este limitată, iar fondurile de pensii sunt alimentate cu fluxuri de bani, cui îi foloseşte faptul că aceşti investitori devin mai mari pe zi ce trece şi pe cine încurcă acumularea de acţiuni?
„Singurul dezavantaj pe care îl văd este faptul că acumulările realizate de fondurile de pensii reduc free-floatul companiilor şi implicit lichiditatea pieţei poate să scadă. Totuşi un procent de 10-20% din capitalizare este rezonabil“, spune Adrian Cojocar.
Marcel Murgoci, director de tranzacţionare al Estinvest, consideră că odată cu mărirea participaţiilor, administratorii de fonduri ar putea să se implice mai mult în activitatea emitenţilor, mergând până la obţinerea unui loc sau mai multe în consiliile de administraţie ale respectivelor societăţi.
