Ştirea că SIF Banat-Crişana (SIF1) vrea să preia SAI Muntenia Invest, firma care administrează SIF Muntenia (SIF4) venită vineri, chiar după închiderea şedinţei de tranzacţionare de la bursă, dinamitează întreaga piaţă de capital. Dacă va avea loc, această tranzacţie ar putea fi primul pas spre unirea celor două SIF-uri cu active cumulate de peste 2,4 miliarde de lei (545 de milioane de euro), cu o valoare de piaţă cumulată de peste 1,4 miliarde de lei (320 de milioane de euro) şi peste 10 milioane de acţionari, sau ar putea da naştere la cele mai mari procese din istoria bursei româneşti.
În acest moment, ecuaţia acestei tranzacţii are mai multe necunoscute decât lucruri certe.
Un lucru cert este intenţia Grupului Financiar Muntenia, firmă controlată de Gabriel Filimon, Perte Szel şi alţi salariaţi sau foşti salariaţi ai SIF Muntenia, de a vinde pachetul majoritar de acţiuni al SAI Muntenia Invest, firma care administrează activele de 1,09 miliarde de lei ale SIF Muntenia. Un alt lucru cert este intenţia SIF Banat-Crişana de a cumpăra pachetul majoritar al SAI Muntenia Invest. Nu este clar însă dacă acest lucru este posibil şi cu siguranţă că la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) se va da o luptă foarte dură privind autorizarea acestei tranzacţii.
Asta deoarece preluarea administrării unei SIF (societate de investiţii financiare) de către o altă SIF este un lucru fără precedent. De douăzeci de ani de când există aceste societăţi ele nu au avut formal nicio legătură. Nu este posibil ca o societate de investiţii financiare să cumpere acţiuni la o altă societate de investiţii financiare şi nici ca un administrator al unei SIF să fie administrator şi la orice altă SIF. În statutele tuturor SIF-urilor există o prevedere că acestea sau persoanele din conducerea lor nu pot fi acţionare la alte societăţi de administrare a investiţiilor.
Există desigur investitori care au acţiuni la mai multe SIF-uri, dar nu participaţii de control. Există şi societăţi la care mai multe SIF-uri sunt acţionare. Dar în afară de astea, SIF-urile şi-au păstrat independenţa, fiecare cu felia ei, nu s-au amestecat una în treburile celeilalte.
Aici apare o nouă întrebare: cine se află în spatele acestei mişcări. Din anunţurile publicate pe bursă, acest deal ar fi o întelegere între persoanele care de aproape 20 de ani administrează SIF Muntenia, Gabriel Filimon şi Petre Szel, şi Consiliul de Administraţie al SIF Banat-Crişana, condus de Dragoş Bîlteanu.
Acesta din urmă a preluat funcţia de preşedinte al SIF Banat în decembrie 2012, după ce Ioan Cuzman s-a retras din funcţie, la 20 de ani de la preluarea acestei poziţii. Bîlteanu deţine prin grupul Romenegro 5% din SIF Banat-Crişana, dar sunt şi alţi acţionari influenţi care au pachete de câte 5% deţinute prin intermediul unor firme din Cipru. La 35 de ani, Bîlteanu are ambiţia de a duce SIF Banat-Crişana la nivelul următor. El a declarat că nu este de acord cu lichidarea SIF, ci vrea să-l dezvolte. Preluarea altei societăţi de investiţii financiare l-ar transforma însă peste noapte într-unul dintre cei mai puternici şefi de companii din România.
De celalată parte, vechii şefi de la SIF Muntenia sunt sub presiune din vara anului trecut, după ce un grup de acţionari, în frunte cu omul de afaceri Gheorghe Iaciu şi cu firma de brokeraj Swiss Capital condusă de Bogdan Juravle, a reuşit să schimbe Consiliul Reprezentanţilor Acţionarilor (CRA). Spre deosebire de celelalte patru SIF-uri care sunt conduse de Consilii de Administraţie, SIF Muntenia este administrat de SAI Muntenia Invest, iar activitatea administratorului este monitorizată de CRA. Iaciu şi ceilalţi acţionari "revoluţionari" au preluat controlul CRA, dar nu reuşesc să scape de administratorul Muntenia Invest, care are pe mână banii SIF. De opt luni, cele două părţi se luptă în instanţe, fără ca vreuna dintre ele să fi obţinut o victorie decisivă.
Preluarea SAI Muntenia Invest de către SIF Banat-Crişana i-ar putea ajuta pe Filimon şi colegii săi să scape de Iaciu şi de Juravle. Cum? O dată că SIF Banat-Crişana e un adversar puternic, care dispune de resurse foarte mari. În al doilea rând, o parte dintre acţionarii-rebeli de la SIF Muntenia, care poate sunt acţionari şi la SIF Banat-Crişana, ar putea fi convinşi să accepte ideea unei viitoare fuziuni. Alţii s-ar putea retrage din grup. Probabil că cei mai mulţi vor rămâne însă şi vor continua să lupte pentru controlul SIF Muntenia, după ce au investit milioane de euro ca să cumpere acţiuni. Iar lupta se anunţă şi mai dură de acum încolo.
Asta dacă nu cumva Bîlteanu va veni cu o soluţie care să mulţumească pe toată lumea, ceea ce e greu de crezut. Asta deoarece toţi cei care sunt implicaţi în acest joc îşi doresc un singur lucru: să controleze SIF-urile. Aşa cum Bîlteanu a băgat bani la SIF Banat-Crişana şi apoi a preluat controlul, la fel Iaciu şi compania au băgat bani la SIF Muntenia şi vor să preia controlul. Să decidă ei în ce investesc sutele de milioane de lei ale SIF-ului.
E o luptă a celor mari. Până în 2011 când pragul de deţinere a fost ridicat de la 1% la 5%, preşedinţii de SIF-uri erau stăpâni absoluţi fără ca măcar să aibă acţiuni. După ridicarea pragului, acţionarii care au pachete de 2-3-4-5% din acţiuni vor şi ei să fie stăpâni. Şi-au cumpărat acest drept cu bani. Fiecare speră în sinea lui că va face un business bun cu banii SIF. Rămâne de văzut cine va câştiga. Lupta e abia la început.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
