Caută doar în titlu
Burse - Fonduri mutuale

Luna iulie, marcată de o posibilă scădere economică globală. „Războiul comercial ar putea deveni un război al valutelor“

Riscurile sunt foarte mari ca negocierile pentru un nou acord comercial să deraieze din nou, cum s-a mai întâmplat şi în trecut.

Războiul valutelor şi relaţiile deteriorate dintre SUA şi Iran ar putea reprezenta două riscuri cu impact în următoarele două luni, arată o analiză a lui Christopher Dembik, director analiză macro Saxo Bank, specialist fintech de top axat pe tranzacţionarea multi-asset şi investiţii.

„Vara aceasta investitorii vor fi nevoiţi să navigheze într-un mediu cu un ridicat risc politic ce ar putea favoriza din nou activele sigure, aşa cum am văzut în ultimele câteva săptămâni cu puternica creştere a aurului (atât în termeni USD, cât şi CNY), a JPY şi a CHF“, scrie Christopher Dembik.

Potrivit acestuia, desi discuţiile comerciale dintre SUA şi China au fost reluate după întâlnirea Trump-Xi, iar discuţia s-a prezentat ca fiind una productivă, vor fi necesare, probabil, mai multe luni pentru reconstituirea încrederii dintre cele două naţiuni.

„Nu ar trebui să ne aşteptăm la semnarea unui acord comercial în viitor, iar riscurile că negocierile vor deraia din nou, cum s-a mai întâmplat, sunt foarte mari. În plus, observăm şi multe semne ce indică faptul că războiul comercial ar putea deveni un război al valutelor“, consideră analistul.

Pentru a scădea deficitul comercial american, Donald Trump a încercat mai întâi să implementeze o politică dură a tarifelor, „dar acest lucru a fost fără succes deocamdată, mai ales dacă ne uităm la deficitul comercial în restul lumii (excluzând China)“. Dembik spu­ne că atacurile recente împotriva atitudinii prietenoase a lui J. Powell şi a lui Draghi la Sintra par a fi începutul unui război al valutelor.

„A doua sa încercare de a reduce deficitul co­mercial va consta în lansarea unui război al valutelor şi în promovarea unei politici a dolarului scăzut, aşa cum SUA au mai făcut la mijlocul anilor ‘80 şi la începutul anilor ‘90. Pe baza parităţii puterii de cumpărare, aflăm că cele două valute principale care sunt cel mai subevaluate faţă de USD sunt GBP şi JPY, ambele subevaluate cu 11%. Dimpotrivă, pe baza acelor măsurători, EUR este supraeva­luat cu 6%. Acestea fiind spuse, Germania este încă o ţintă cheie a administraţiei Trump în ceea ce priveşte importurile auto, iar până pe 11 decembrie trebuie aprobat un acord pen­tru a evita implementarea tarifelor SUA de 25% pentru importurile auto europene“, explică analistul.

De asemenea, al doilea risc major de pe harta globală este reprezentat de tensiunile tot mai mari dintre SUA şi Iran din aprilie încoace, atunci când administraţia SUA a eti­chetat Corpul Gărzilor Revoluţionare ira­nie­ne de elită ca fiind o organizaţie străină te­roristă.

„Riscul de accident cu implicaţii militare (aşa cum am văzut recent cu doborârea dronei americane) nu poate fi ignorat.“

 

O neînţelegere dintre cele două ţări este întărită şi de lipsa unei linii directe de comunicare pentru a estompa tensiunile dintre Washington şi Teheran“, scrie Dembik.

Pe de altă parte, analistul Saxo Bank remarcă faptul că în China cererea locală e încă scăzută, iar impulsul de creditare, care urmăreşte fluxul noilor credite de bază în procente din PIB, este încă în contracţie, dar se mişcă încet în sus, la minus 3,8% din PIB, conform celei mai recente actualizări. Saxo Bank estimează că această tendinţă va continua pe măsură ce influxul de credite noi va creşte, cel mai probabil, în lunile următoare pentru a face faţă consecinţelor războiului comercial. În plus, investiţiile încheiate în imobiliare, un factor extrem de important ce determină creşterea, s-a ridicat la 11,2% de la începutul anului până acum, iar preţul mediu al noilor locuinţe în 70 de oraşe mari, monitorizate de către guvern, a crescut în mai în cel mai rapid ritm din ultimele cinci luni, la 0,7% faţă de luna precedentă şi 10,7% de la an la an.

„În ultima lună, perspectiva macroeconomică abia dacă s-a modificat în China. Încercările guvernului de a îndrepta economia atât prin programul de stimulente, cât şi prin condiţii de creditare mai relaxate are în continuare un impact pozitiv asupra pieţei cheie de locuinţe şi asupra impulsului de creditare. (…) Ideea de bază e că cererea locală e încă scăzută. Încetinirea din vânzările retail este similară cu cea din 2016, atunci când economia a atins un minim, dar vânzările de articole vestimentare, un bun indicator al stării generale a economiei din China, sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani. Stimulentele fiscale suplimentare, canalizate către susţinerea cererii locale, vor fi anunţate, cel mai probabil, în lunile următoare, acesta fiind în prezent cel mai îngrijorător punct al economiei chineze“, spune el.

Christopher Dembik mai menţionează faptul că divergenţa dintre sectorul de producţie şi sectorul de consum a crescut. În ţările care fac parte din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), încrederea sectorului de producţie este la cel mai scăzut nivel de la marea criză financiară încoace, la minus 1,17%, în timp ce încrederea consumatorilor se redresează la minus 0,17%.

„Riscurile legate de îndelungatul război comercial şi impactul său negativ asupra comerţului global penalizează industriile orientate către transport, dar cererea locală rezistentă ar trebui să servească drept plasă de siguranţă pentru majoritatea economiilor pe termen mediu. Datorită noului mediu macroeconomic, băncile centrale şi-au modificat complet atitudinea de politică monetară în ultimele câteva luni. Panica băncilor centrale a dus la faptul că peste jumătate dintre băncile centrale la nivel global au tăiat dobânzile. În mod clar am intrat într-un nou ciclu de relaxare monetară ce va ajunge la un punct culminant odată cu aşteptata reducere a dobânzii de către Fed de la finalul acestei luni. Aceasta va declanşa noi reduceri de dobândă în ţările emergente, dar şi în ţările dezvoltate a căror politică monetară este foarte corelată cu Fed, precum Canada sau Marea Britanie. Ca rezultat al acestei noi atitudini, avansăm şi mai mult către dobânzile negative. Vechiul vis al economistului spaniol heterodox German Bernacer (1883-1965) devine realitate: dobânzile sunt la zero. E chiar mai rău: în eurozonă, procentul din suma totală exigibilă cu randament negativ este de până la 88% în Germania, 80% în Austria, 78% în Franţa şi 58% în Spania. Investitorii şi industria financiară ar face bine să se obişnuiască rapid cu această anomalie economică ce este sortită să dureze şi ce reflectă tot mai clar riscul japonizării economiei europene“, conchide Christopher Dembik.

 
 

Christopher Dembik, director analiză macro Saxo Bank

„Dacă ne uităm la imaginea de ansamblu, avem o grămadă de date, mai ales date legate de comerţul asiatic, ce indică faptul că creşterea globală poate surprinde în sensul scăderii. Sondajul condiţiilor de afaceri din toată lumea arată un declin de la începutul anului 2018 şi se află acum la nivel de recesiune, inclusiv în Statele Unite, unde cele mai recente sondaje legate de producţia regională indică faptul că tarifele afectează perspectiva. Aceeaşi situaţie se observă în Germania, cea mai deschisă economie din zona euro, unde climatul de afaceri IFO din sectorul de producţie se află în prezent la cel mai scăzut nivel de la finalul lui 2012

 
AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.