♦ Pe 21 aprilie 1995 era semnată decizia de reînfiinţare a Bursei de la Bucureşti după o pauză de zeci de ani, perioadă de timp în care economia a fost în socialism ♦ Primele tranzacţii aveau să vină în toamna acelui an ♦ „Uitându-mă în spate, fiecare criză a fost o oportunitate. După ce se aşterne praful şi te uiţi mai atent, constaţi că aceste crize creează oportunităţi“, spune Radu Hanga, preşedinte al Bursei de la Bucureşti cu un mandat care abia a început în 2020.
Un sfert de veac de capitalism economic în România a permis investiţii ale milioane de viitori pensionari în companii de a căror activitate îşi leagă fiecare zi, precum Petrom, Transelectrica, Romgaz, dar a permis şi accesul la finanţare şi ulterior dezvoltarea a zeci, poate chiar sute de companii.
De 25 de ani România are o piaţă de capital funcţională şi o Bursă de Valori care între timp a ajuns să-şi remunereze investitorii cu cele mai ridicate randamente ale dividendelor din lume. Doar că venind după o perioadă de beznă de zeci de ani în socialism, reînfiinţarea Bursei româneşti pe 21 aprilie 1995 a fost un proces care avea nevoie de brokeri, de economişti, de absolvenţi de studii economice. Unii au fost atraşi de bursă, dar acestei chemări a capitalismului economic i-au răspuns şi inginerii. Mulţi sunt „în piaţă“ în prezent şi intermediază tranzacţii de zeci sau chiar sute de milioane de euro. Un inginer şi-a croit drumul în piaţa de capital specializându-se ulterior în investiţii şi ajungând să fie acum preşedintele operatorului pieţei de capital locale cu 27 de miliarde de euro capitalizare.
