Este vorba despre Paul Singer, fondatorul fondului de hedging Elliott Management, cu active de 19 miliarde de dolari şi al nouălea ca mărime din Statele Unite ale Americii. El este omul din spatele a două vehicule de investiţii, Manchester Securities şi Beresford Corporation, care controlează 14% din Fondul Proprietatea, după ce a investit peste 150 mil. euro anul trecut pentru achiziţia de acţiuni FP.
O privire mai atentă asupra carierei lui Paul Singer arată însă că propunerea de lichidare a Proprietatea nu ar trebui să ia pe nimeni prin surprindere.
Reputata publicaţie americană Fortune i-a dedicat în ultimul număr un amplu articol în care dezvăluie cine este influentul finanţist Paul Singer şi cum şi-a câştigat reputaţia de vultur al Wall Street-ului.
Numele lui Paul Singer apare pe lista titanilor de pe Wall Street care îl sprijină cu sfaturi sau cu bani pe republicanul Mitt Romney, probabilul adversar al lui Obama în alegerile prezidenţiale din SUA din noiembrie. Miliardarii Julian Robertson, şeful fondului de hedging Tiger Management, Steve Schwarzman, cofondatorul fondului de private equity Blackstone, au strâns rândurile pentru a-l sprijini pe Romney, însă de Paul Singer va depinde succesul candidatului republican, scrie Fortune.
Singer, în vârstă de 67 de ani, este fondatorul fondului de hedging Elliott Management şi are reputaţia unuia dintre cei mai deştepţi şi duri manageri din acest business. În ultimii 35 de ani, Singer a livrat un randament mediu anual extraordinar de 14%, aproape dublu faţă de aprecierea înregistrată de indicele american S&P500. El a obţinut această performanţă în mare parte prin cumpărarea datoriilor statelor sau companiilor falimentare, strategie care i-a adus oprobriul în anumite cercuri financiare. Firma lui este angajată într-un proces extrem de costisitor cu Argentina pentru recuperarea unor datorii de 2,3 miliarde de dolari, iar frica de tacticile lui mai puţin ortodoxe i-a făcut pe greci să îşi ia măsuri suplimentare de precauţie atunci când şi-au restructurat datoriile.
Republicanul Romney are încredere în Singer, se bazează pe sfaturile lui pentru politicile economice şi i-a dat să îi administreze un milion de dolari din averea sa estimată la 200 milioane de dolari. Singer i-a întors serviciul şi a donat aproape 2 milioane de dolari în ultimii trei ani pentru susţinerea mai multor candidaţi republicani. Astfel, Singer a obţinut sprijinul oficial de care are nevoie pentru a-şi pune în aplicare agenda, legată în principal de câştigarea bătăliei cu Argentina care îi datorează peste 2 miliarde de dolari.
Cu barbă albă atent îngrijită, ochelari rotunzi şi o apariţie erudită, Paul Singer ar putea trece drept profesor de colegiu şi nu ca unul dintre cei mai influenţi investitori activişti. Elita financiară îl descrie ca pe un intelectual cu spirit tenace, rege-filosof, şi se bazează pe influenţa lui pentru a obţine reglementări mai laxe şi pentru a se împotrivi unor taxe mai mari pentru cei bogaţi. Este discret, îşi păstrează comentariile pentru discuţii "unu la unu", refuză să dea interviuri presei, iar rapoartele către investitori cu evoluţia Elliott sunt confidenţiale, doar o singură dată având loc o "scurgere" de informaţii.
Deşi administrarea Elliott şi jocurile politice îi ocupă mai tot timpul, Singer este şi un muzician educat, care a început să studieze pianul clasic la zece ani pentru ca mai târziu să migreze spre rock and roll. Formaţia lui preferată este Led Zeppelin şi la un moment dat a cântat pe scenă cu Meat Loaf. Divorţat din 1996, el are o casă în Aspen, statul Colorado, şi locuieşte la New York, în clădirea de apartamente de lux Beresford din Central Park West ce a fost construită înainte de crahul bursier din 1929 şi care a fost casa unor staruri precum Jerry Seinfeld şi Glenn Close. Singer are biroul în Manhattan, unde păstrează 25 de copii ale unei cărţi publicate în 1931 cu titlul "Economia inflaţiei: Studiu asupra deprecierii monedei în Germania postbelică" scrisă de un economist italian obscur, Constantino Bresciani-Turroni. El consideră această carte drept cel mai bun studiu despre cum politica "banilor ieftini" poate ieşi prost.
Absolvent de Harvard, Singer a părăsit banca de investiţii Donaldson, Lufkin & Jenrette pentru a fonda Elliott în 1977 cu 1,3 milioane de dolari de la rude şi prieteni. Pierderile înregistrate pe pieţele de acţiuni în anii de început l-au făcut pe Singer să aibă aversiune la risc, teamă care şi astăzi îi ghidează investiţiile. Şi se pare că această precauţie i-a adus beneficii: din 1977, Elliott a înregistrat doar doi ani de pierderi - în 1998 când a pierdut 7% şi în catastrofalul an 2008 când a scăzut cu doar 3%. Elliott a crescut cu 4,2% în 2011, an în care mare parte din fondurile de hedging au pierdut bani.
Încă de la început Singer a ştiut ce vrea să facă: să cumpere active cu probleme. Elliott a fost implicat în cele mai mari restructurări de după căderea din 2008, incluzând Chrysler şi Lehman Brothers.
Anul trecut, datoriile Lehman Brothers reprezentau cea mai mare expunere din portofoliul fondului, adică
2 miliarde de dolari. Însă datoriile suverane cu probleme sunt cele care i-au adus reputaţia de bestie neagră în cercurile internaţionale.
Abordarea lui e simplă: cumpără cu câţiva cenţi pentru un dolar obligaţiuni ale statelor care se luptă să supravieţuiască, refuză să accepţi ofertele pe care ceilalţi investitori le acceptă, iar apoi negociază agresiv pentru fiecare cent sub ameninţarea unui proces dacă nu eşti mulţumit. Arhitectul acestei strategii este Jay Newman, 60 de ani, avocat care a venit la Elliott la mijlocul anilor '90.
Pentru a-şi pune în practică strategia de vultur al datoriilor suverane, Singer alege doar acele state care pot să plătească. Printre marile succese ale lui Singer se numără recuperarea în 1996 a unor datorii de 58 de milioane de dolari de la Peru, pe care le-a cumpărat cu 11,4 milioane de dolari. De la Guvernul din Congo a obţinut 90 milioane de dolari, pentru datorii pe care le-a cumpărat la mai puţin de 20 milioane de dolari.
Cea mai mare provocare pentru Elliott este acum Argentina. În 2002, când Argentina a intrat în default din cauza datoriilor, Elliott a fost printre investitorii minoritari care au refuzat oferta de răscumpărare de obligaţiuni prin care Guvernul plătea 35 de cenţi la un dolar de datorie. Elliott a dat în judecată Argentina şi susţine că are de recuperat 2,3 miliarde de dolari în condiţiile în care valoarea nominală a obligaţiunilor este de 630 milioane de dolari. Când şi-a restructurat datoriile, Grecia s-a pus la adăpost de tacticile lui Singer prin precizarea că banii nu pot fi folosiţi pentru răscumpărarea de obligaţiuni. "Elliott i-a speriat foarte tare pe greci", spune un investitor apropiat negocierilor cu Grecia.
Deşi surse apropiate susţin că nu a cumpărat obligaţiuni greceşti, Singer ar putea găsi alte oportunităţi la fel de interesante în Europa. "Criza nu e nici pe departe gata", scria Singer într-un raport publicat în 2011, numind "euro un experiment eşuat". "Printre pericole se ascund oportunităţile, şi de cele mai multe ori tranzacţiile profitabile încolţesc în astfel de perioade de tumult", se încheie articolul din Fortune.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
