În cercurile de investitori şi de analişti se considera că apetitul de tranzacţionare la Bucureşti putea fi accelerat de listarea celei mai profitabile companii din România şi că intrarea la tranzacţionare a acesteia ar fi determinat ca în ani bursa nu doar să-şi câştige rolul de finanţator al economiei, în detrimentul sistemului bancar, ba chiar să promoveze într-o ligă superioară.
Din 2013, de când au fost prima oară „ademeniţi“ cu această mega-listare, investitorii şi-au tot făcut ipoteze şi strategii de plasamente, au gândit structura unui portofoliu, au calculat posibile randamente, dividende, rezultate anualizate, multiplii de tranzacţionare, PEERS ai altor companii din acelaşi sector de activitate din Europa, estimări şi o posibilă capitalizare. Toate în zadar pentru aproape cinci ani.
